Fortul auxiliar Racoviţa a fost construit pe un platou, la sud-vest de aşezarea modernă, pe râul Olt, la gura pârâului Clocotici. O incintă dreptunghiulară este clar vizibilă pe suprafaţa solului. După încheierea săpăturilor, ruinele au fost acoperite, fiind astfel conservate. Pe baza săpăturii din 1976 şi 1979 a fost remarcat un singur fort cu o incintă de piatră.
Acesta are formă dreptunghiulară, colţuri rotunjite, cu dimensiunile de 106 x 118 m. Poarta principală a fost poziţionată pe latura de est. Turnurile de colţ de formă trapezoidală sunt uşor proiectate spre interior.
Porţile sunt prevăzute cu turnuri patrulatere care sunt uşor vizibile deasupra solului. Clădirea comandamentului (principia) se afla în centrul fortului, ca de obicei, iar un grânar era în latus dex-trum. Incinta fortificaţiei şi construcţiile din interior nu au fost alterate în niciun fel.
Potrivit unor cercetători, fortul a fost construit pe vremea lui Hadrianus (117-138 d.Hr.) sau după ce fortul de la Copăceni (500 de metri la sud) a fost abandonat.
Împrejurarea indică faptul că, în afară de principia, restul clădirilor fortului erau din lemn şi nu au fost observate în timpul cercetărilor arheologice.
Fortificaţia are aria de 1,336 ha.

Aşezarea civilă a fost semnalată în vecinătatea castrului prin descoperiri izolate de material arheologic.

Pe un deal care are aproximativ 360 de metri înălţime şi este situat la 600 de metri la sud-est de fort, a fost găsit un sistem de apeducte. Din rezervoarele de distribuţie s-au păstrat trei plăci cu dimensiunile 96x88x4/93x88x4 cm. Tuburile de lut interconectate au format structura conductelor. Un total de douăzeci şi trei de secţiuni, care acoperă o distanţă de aproximativ 195 de metri, au fost excavate în timpul cercetărilor arheologice. S-a descoperit că traseul apeductului a urmat conturul natural al terenului, coborând într-o serie de trepte pe măsură ce se îndrepta spre fortul auxiliar. Calea apeductului este situată în cea mai mare parte într-o regiune împădurită; cu toate acestea, traversează şi o proprietate privată, existând astfel riscul ca unele clădiri moderne să afecteze situl.

Apeductul a fost păstrat după finalizarea săpăturilor, dar acum este acoperit de pământ. Săpăturile arheologice au arătat faptul că segmentul conductei de apeduct era complet. Odată finalizate săpăturile, secţiunile au fost umplute pentru a asigura conservarea conductelor. Conform datelor, tuburile ceramice au rezistat destul de bine testului timpului, acelaşi lucru neputând fi spus şi despre rezervoarele de distribuţie.