Biserica a fost ctitorită de către Ştefan, căpitan de cazaci, boier mare soţia lui Caliţa fiind nepoata domnului Moldovei, Constantin Voievod.
Biserica are un plan în formă de cruce greacă, asemănător cu cel al Bisericii Episcopale din Buzău, construită de Matei Basarab în 1640. Cele două planuri sunt foarte similare, cu mici deosebiri şi dimensiuni aproape identice.
Biserica ocupă o suprafaţă de 220 mp, având o lungime de 26,30 m şi o lăţime de 7,90 m, care se lărgeşte la 12,85 m în zona absidelor naosului. Zidurile originale, din perioada 1696–1700, au o grosime de 1,15–1,20 m, în timp ce pridvorul, adăugat în jurul anului 1870, are ziduri de 0,75 m. Această construcţie solidă a rezistat la aproximativ 8–10 cutremure în cei aproape 300 de ani de existenţă.
Pridvorul, ctitorit de Oprea Ionescu în anul 1863, are dimensiuni interioare de 5,85 m × 4 m şi o înălţime de 4,40 m. Este luminat de patru ferestre mari (2,75 m × 1,65 m) şi uşi, toate încadrate în ornamente din cărămidă. În partea dreaptă, o scară cu balustradă duce în pod, la clopote.
Exteriorul pridvorului este decorat cu semistâlpi din olane, cu capiteluri ornamentate. Sub cornişă, există un brâu din zimţi, urmat de un al doilea brâu ondulat. Deasupra intrării, în triunghi, este reprezentat „Ochiul lui Dumnezeu”.

Iniţial, construcţia a fost un ansamblu mănăstiresc dedicat călugărilor, urmând ca din anul 1863 lăcaşul să fie transformat în biserică.