Construit de părintele Ioanichie între anii 1722-1724, acest han (care se va afla împrejurul bisericii, construită câţiva ani mai târziu) va fi considerat unul din marile hanuri mănăstireşti din capitală. Cercetările arheologice au identificat structuri amplasate la nord de biserica Stavropoleos, în mijlocul străzii cu acelaşi nume, la intersecţia cu strada Poştei. Au fost degajate tronsoane fragmentare de ziduri, care, prin dimensiunile diferite ale cărămizilor şi detaliile constructive, sugerează existenţa mai multor etape de edificare.
Au fost identificate ziduri de cărămidă aparţinând a cinci pivniţe, dintre care numai una, aflată sub intrarea în han, a fost degajată în întregime. Are un plan dreptunghiular, cu dimensiunile de 5,35 m x 3,40 m. Pivniţa a fost folosită de un negustor înstărit, a cărui marfă a fost găsită într-o cantitate foarte mare: ceramică locală, faianţă şi porţelan, vase de sticlă. Depozitul s-a păstrat in situ deoarece a fost distrus în timpul incendiului din 1847.