Cetatea a fost fortificată pe latura accesibilă dinspre V cu un şanţ lat de cca. 5 m şi adânc de 1,3 m, dublat de palisadă din trunchiuri de lemn legate cu lut, surprinsă pe o lăţime de 2 m şi o înălţime de maximum 0,6 m, zona fiind expusă lucrărilor agricole intensive ce au dus in timp la distrugerea unei mari părţi a sitului şi la uniformizarea terenului.
Stratigrafia este extrem de simplă şi nu ridică probleme deosebite: stratul actual vegetal, negru, cu o grosime maximă de numai 0,10-0,15 m, suprapune nemijlocit unicul nivel de locuire, reprezentat de un strat brun- cenuşos nu foarte consistent, cu mult pigment şi granule de chirpici ars la roşu, având o grosime de cca. 0,15 m, nedepăşind 0,20 m, mai consistent în apropierea palisadei. La rândul său, acest strat suprapune pe toată întinderea sa sterilul (humă ceuşiu-gălbuie), care începe, aşadar, deja de la -0,30-0,35 m.
Cetatea a sfârşit în urma unui puternic incendiu, mărturie fiind bucăţile de lut ars la roşu din palisadă, împrăştiate de lucrările agricole actuale pe întreaga suprafaţă a platoului. Inventarul arheologic descoperit se compune din fragmente ceramice autohtone la mână şi la roată, bucăţi mari de lipitură din palisadă ce păstrează urmele parilor pe care a fost aplicată, fusaiolă sferică din lut, ţintă de fier, vârf de lance de fier, un fragment de lamelă de silex.