Biserică aflată în ruină. Fundaţia actualei biserici construite din cărămidă suprapune o fundaţie mai veche cu o planimetrie aproximativ identică, cu excepţia formei absidei, care avea terminaţie semicirculară; biserica nu avea colaterală sudică, în ciuda unor elemente care sugerau acest lucru; zidului nordic al navei i-a fost adosat un corp de plan dreptunghiular având lungimea egală cu cea a navei şi o închidere estică printr-o absidiolă semicirculară; absidiola suprapunea o absidă mai veche semicirculară

În urma unui sondaj arhelogic efectuat în anul 1999 la nord-est de fosta biserică reformată de către Ioan Crişan (MTC Oradea) au fost identificate mai multe complexe gospodăreşti medievale timpurii. Cele două complexe identificate cu acestă ocazie au fost o vatră de foc deschisă dar săpată într-o groapă adâncă de 25 cm din care provine numai fragmente ceramice de la două vase-borcan lucrată cu mâna şi de la tăvi. Un alt complex descoperit este un cuptor din lut săpat în pământ cu vatra ovală şi cu o groapă de deservire în care au fost descoperite fragmente ceramice lucrate la roata înceată de culoare maronie-cărămizie aparţinând unor vase borcan şi unei străchini. Fragmentele erau decorate cu striuri drepte şi benzi de striuri orizontale ondulate. Inventarul celor două complexe gospodăreşti aparţine secolelor VIII-IX, fiind atribuite unei populaţiei româneşti cu elemente slave