Castrul se află pe platoul de la nord de sat, lângă cimitirul evanghelic. Era un castru din lemn şi pământ care a măsurat 166 x 120 m, cu laturile lungi orientate vest-est. Era apărat de un val de pământ şi un şanţ (4-5,2 m lăţime şi 1,25-1,80 m adâncime). Deşi au existat informaţii anterioare despre o posibilă fortificaţie în zonă, castrul a fost identificat abia în 1960 şi de atunci investigat minim. Mai multe secţiuni arheologice au fost realizate de-a lungul laturilor sale în 1961, pentru a stabili în mod clar forma, dimensiunea şi caracterul acestuia. În interiorul castrului a fost realizată o singură secţiune, care nu a putut identifica nicio structură, dar a fost identificat un strat subţire cuprinzând material tipic roman (fragmente de ceramică, cărămizi şi ţigle şi o monedă de bronz). Cercetările geofizice mai recente efectuate în partea de nord-vest a fortului au confirmat, de asemenea, existenţa valului şi a şanţului, sugerând prezenţa şi a unui alt şanţ, cel puţin în acel loc. De asemenea, s-a demonstrat existenţa unei clădiri din piatră în interiorul incintei, dar fără investigaţii arheologice nu s-a putut spune dacă structura era de epocă romană sau ulterioară.

Lipsa unei faze de piatră şi stratul subţire de locuire romană au fost interpretate ca dovadă a unei perioade scurte de funcţionare a acestei fortificaţii, despre care se crede că a fost construită la o dată foarte timpurie, posibil în timpul celui de-al doilea război dacic (105-106 d.Hr.). ). Cel mai probabil şi-a pierdut din importanţă atunci când castrul de la Orheiu Bistriţei a fost înfiinţat la doar 10 km spre sud.

Nu există informaţii despre aşezarea civilă.

Cu ocazia unor periegheze în martie 1960 a fost descoperită ceramică primitivă de culoare neagră şi roşie lucrată cu mâna care ar putea fi datată în perioada bronzului, dar mult mai probabil în epoca fierului.