În cadrul cercetărilor din 1924 a fost identificată o vetră la 1,80 m de Groapa 2, de unde provin mai multe fragmente de vase ceramice din pastă grosieră sau semi-fină, de diferite tipuri şi dimensiuni, databile în secolele I a. Chr.-I p. Chr.

Au fost identificate două complexe, mai exact două gropi în ale căror umplutură au fost evidenţiate câte două schelete umane, iar deasupra acestora au fost găsite şi cinci vase ceramice întregi şi părţi din altele, iar singura ofrandă a fost reprezentată de un craniu de porc tânăr, aşezată la partea superioară a gropii nr.1. Groapa nr. 1 avea o adâncime de 1,10 m, iar Groapa nr. 2 o adâncime de 1,35 m. La baza acestora se afla câte un strat de cărbune în fiecare. Nu este clar dacă scheletele sunt incomplete din cauza excavaţiilor sau aşa au fost depuse în antichitate. Pe lângă craniul de porc, o altă diferenţă minoră o reprezintă părţile de schelete prezente, aşezate pe un strat subţire de pământ.

H. Schroller preciza că muncitorii au susţinut că ar fi găsit, cu ocazia excavării, opt cranii umane plus schelete, despre care nu se cunosc alte detalii, doar că provin din opt gropi diferite, precum şi fragmente de vase ceramice de aceeaşi factură autohtonă. Nu este clar dacă prezenţa cărbunelui pe fundul gropilor, reprezintă un act ritual („purificare”) sau resturi încă incandescente ale focului au fost aruncate acolo, în condiţiile în care resturile de vase ceramice dau impresia că au fost aruncate în groapă şi nu aşezate după reguli bine stabilite.