A fost determinată prezenţa unei locuiri preistorice, aparţinând în principal epocii bronzului, cultura Monteoru. Din această epocă au fost surprinse 7 complexe. Pe baza ceramicii, dar fără a fi putut realiza o departajare stratigrafică, prezenţa monteoreană aparţine unei aşezări de tip "cetăţuie". Sunt prezente vasele "sac" de dimensiuni mari din pastă grosieră cu alveole pe buză şi cele din pastă grosieră cu pereţii decoraţi în tehnica Besenstrich. Din categoria olăriei fine, cu suprafaţa bine netezită, roşie, mai rar cu suprafaţa neagră lustruită, sunt prezente ceştile cu torţi supraînălţate, bolurile cu marginea răsfrântă, vase de tip "Spändegefäss". Decorul este realizat în tehnica inciziei. Locuirea monteoreană ocupă întreg platoul mănăstirii, iar ceramica descoperită reprezintă 80% din totalul ceramicii recoltate în această campanie.

În casetele executate în biserică au fost descoperite mai multe morminte de inhumaţie, aparţinând personalului monahal şi unor mireni, numerotate în continuarea celor descoperite în campania anului 1999.

Există trei nivele de construire, în prima etapă fiind construite stăreţia, un nivel de pivniţă, corpul sudic de chilii şi biserica. Etapa a doua constă în distrugerea şi refacerea corpului de chilii, în ultima etapă construindu-se turnul de poartă, zidul de incintă şi refacerea elevaţiilor corpului sudic de chilii şi a parterului înălţat al stăreţiei. În aceeaşi perioadă s-a costruit şi umblătoarea. În 1864 viaţa monahală a fost abandonată, fostele chilii fiind trabsformate în seminar teologic şi apoi în şcoală sătească, fiind abandonate după anul 1944.

Al doilea nivel de locuire a fost încadrat în cultura Ciurel, cu ajutorul unor fragmente ceramice cenuşii zgrunţuroase, fără a fi fost descoperite complexe arheologice.