Castrul reprezintă un dreptunghi cu laturile de 490 x 410 m, orientat E-V, aflat acum în întregime în intravilanul satului Berzovia (denumire adoptată după primul război mondial, fiind inspirată de toponimul antic, numele vechi al localităţii fiind Jidovin). Castrul este singurul de acest tip pe limesul sud-vestic.
S-au identificat trei faze de construcţie pentru clădirea principiei. Castrul a funcţionat de la sfârşitul primului război dacic sau al celui de-al doilea până la începutul domniei lui Hadrian (118-119) fiind distrus într-un incendiu puternic. Incinta constă din val de pământ cu şanţ, din care unel părţi mai sunt vizibile azi. Ştampile numeroase ale legiunii IIII Flavia Felix atestă folosirea castrului de această legiune.

Bersovia (sau Berzobis ) este una din cele două localităţi menţionate de împăratul Traian în singurul citat păstrat din lucrarea Dacica până azi, preluat de un manual de gramatică bizantin din secol VI: „inde Berzobim deinde Aizi...”. Se referă la traseul urmat de armata romană în primul război daco-roman.

Săpăturile anului 1962 au dus şi la descoperirea de materiale ceramice aparţinând culturii Starčevo-Criş.

Pe latura de nord a castrului s-au descoperit materiale ceramice Tiszapolgár.

Lângă castru s-a dezvoltat o aşezare civilă, identificată arheologic prin câteva secţiuni realizate la est de castru. S-a putut evidenţia şi aici un nivel de distrugere urmat de unul de refacere, similar cu cele evidenţiate în castru.