Castrul are dimensiunile de 128 x 132 m, ocupând 1,7 ha. Şanţul şi valul de pământ dublu al castrului sunt vizibile şi astăzi în special în latura vestică. Cercetările arheologice din anii 1964 şi 1968 au descoperit o marte din structura incintei şi au indicat prezenţa unor clădiri din lemn, posibil barăcile soldaţilor. A fost identificată şi o fază de existenţă timpurie, care a încetat în urma unui puternic incediu.
Castrul a fost construit cel mai probabil în timpul celui de-al doilea război daco-roman şi a fost abandonat odată cu stabilizarea limes-ului, în timpul domniei lui Hadrian, cca 117-119 p. Chr.. Descoperirea, în secolul al XIX-lea, a unor ştampile ale legiuni IV Flavia Felix sugerează prezenţa aici a unui detaşament al acestei legiuni.
De-a lungul castrului trece azi un drum judeţean care posibil urmează traseul vechiului drum roman.

Numele castrului, Centum Putea - 100 de şanţuri, ar putea fi o referire la prezenţa unor activităţi miniere în zonă. Numele apare în Tabula Peutingeriana (Segm. VII, 3).

În incinta castrului roman s-a descoperit şi ceramică neolitică.