Au fost identificate prin recunoaşteri aeriene şi cercetări perieghetice de suprafaţă. Din datele obţinute s‑a putut presupune funcţionarea lor într‑o singură fază de construcţie. Au aspectul unui castru cu un val de pământ cu colţurile rotunjite şi cu un singur şanţ de apărare. Dimensiunile laturilor sunt 85 × 66 × 73 × 73 m. Nu se cunoaşte garnizoana, dar par să fie unele dintre fortificaţiile timpurii construite de romani în Banat (în timpul războiului dacic al împăratului Traian). Posibilele fortificaţii antice sunt orientate NV–SE şi străjuiesc un vechi drum forestier cu pietriş în componenţă, astăzi distrus în bună măsură de utilajele grele ale Ocolului Silvic Moldova Nouă. Fortificaţiile analizate prezintă un sistem defensiv foarte aplatizat; latura estică abia mai poate fi sesizată, datorită colmatărilor survenite în timp. Valul de pământ măsoară în jur de 3 până la 3,5 m lăţime şi se ridică pe latura vestică, unde este cel mai bine păstrat, cu 0,8 m înălţime. În cazul şanţului de apărare nu se poate preciza dacă este în formă de V sau de U fără săpătură; este aproape continuu, doar pe mijlocul laturii nordice şi poate şi sudice pare întrerupt. Are în general 0,5 m adâncime, iar cel mai lat pare să fie pe latura vestică: 2,5 m. Eroziunea puternică a solului datorată intemperiilor, dar şi păşunatului intensiv, a făcut ca sistemul defensiv compus din agger + fossa să fie destul de greu perceptibil în teren. Totuşi, locul li se pare ideal pentru un castru de lemn şi pământ, aşa cum erau cele de la începutul secolului al II‑lea d.Hr. din Dacia.

Nu au fost identificate fragmente ceramice sau urme arheologice la suprafaţa sitului.