Castrul, de formă dreptunghiulară, are dimensiunile laturilor de 120 x 100 m. Pe baza dovezilor epigrafice, a staţionat aici unitatea auxiliară de infanterie cohors VIII Raetorum, care, având în vedere baza anterioară în Dacia, trebuie să fi ajuns la Teregova undeva după anul 129 p.Chr.. Au fost identificate două faze pentru incintă: una din pământ şi lemn, urmată de una din piatră. Sistemul defensiv a constat dintr-un val de pământ lat de 9,2 m, în care a fost implantat ulterior zidul, de 1,2 m lăţime, al fazei de piatră. Prima fază a avut două şanţuri înconjurătoare, în timp ce a doua un singur şanţ, care avea aproximativ 1,80 m adâncime şi 9,5 m lăţime. În şanţul corespunzător laturii de sud a castrului a fost găsit un altar, care trebuie să fi fost refolosit pentru repararea zidului castrului. Altarul sugerează că un post de beneficiarii, adică legionari detaşaţi de la sediul guvernatorului provincial, a funcţionat probabil undeva în aşezarea civilă. Secţiunile arheologice din interiorul castrului au scos la iveală o parte din drumurile interioare şi două blocuri de barăci. Barăcile a avut trei faze de construcţie, două din pământ şi lemn şi una din piatră.

Acestui castru i-au fost atribuite mai multe toponime care se regăsesc în Tabula Peutingeriana (Segm. VII, 3, 3) cum ar fi: Ad Pannonios, Gaganae sau Masclianae.

Aşezarea civilă trebuie să se fi întins în jurul castrului, dar încă nu s-au realizat cercetări arheologice.