Epoca romană este documentată prin cel puţin două faze. Cea mai timpurie apare sub forma unui strat de incendiere şi conţine fragmente ceramice, zgură din bronz, o monedă din bronz puternic corodată, fragmente de sticlă şi oase.

Drumul aparţine celei de a doua faze a epocii romane, mai târzie. Drumul, orientat NV-SE, se compune din dale masive din piatră, doar trei păstrate în poziţie originală, aşezate pe straturi succesive de amenajari cu pietriş şi nisip. In nivelul corespunzător s-au găsit monede de argint, fragmente ceramice obecte de fier, pişcoţi de paviment precum şi un con funerar din piatră. Drumul este unul dintre cele considerate a fi cardo ale oraşului Napoca. Probabil el ţine de aşa numita „fază de piatră” a oraşului, poate din perioada de când Napoca devine colonia sub Marcus Aurelius (161 – 180 p. Chr.) sau de când primeşte ius Italicum sub Septimius Severus (193 – 211 p. Chr.).
Denarii romani descoperiţi în acest nivel sunt puternic corodaţi, foarte puţin vizibil este
chipul împăratului sau inscripţia de pe avers.

Depunerea medievală este distrusă de construcţiile moderne, inclusiv de clădirea actuală a Muzeului de Artă, cât şi de construcţii contemporane. Acestei perioade îi aparţin numeroase fragmente ceramice, monede, sticlă, oase de animale, obiecte diverse din fier sau bronz şi cărămizi

Foarte probabil din epoca modernă datează majoritatea gropilor de var descoperite, fiind contemporane probabil cu construcţia palatului Banffy.

Azi aici se află Muzeul de Artă.