Biserica de piatră, în prima fază de construcţie, ridicată de Matei Corvin între 1486-1494 pentru ordinul franciscanilor, avea o singură navă şi un cor poligonal de proporţii uriaşe. În sec. XVI, biserica suferă numeroase prefaceri determinate mai ales de trecerea de la ordinul franciscan la cel iezuit. În sec. XVII, după ce este donată bisericii reformate, are loc a două fază de construcţie a bisericii, între anii 1638-1647, lucrări importante făcute de principale Gheorghe Rakoczi I. Se execută o nouă boltă pe nervuri de piatră în sistem stelat, mai scundă decât originalul, se înalţă un masiv turn de piatră alipit colţului de sud-est al bisericii. Tot atunci se ridică cele două portale în stil renaştere pe fatale de nord si sud ca şi amvonul. Între anii 1910-1912 s-au făcut primele restaurări ce au înlocuit balcoanele de lemn ridicate între 1800-1820 cu cel actual de piatră. A doua restaurare începută în 1959 a repus în funcţiune galeria prin refacerea ei în vechea boltire gotică în ogivă.

În zona de est a str. Mihail Kogălniceanu, mai exact în piaţeta care se dezvoltă în faţa
Bisericii Reformate-Calvine (Piaţeta Jean Calvin), au fost dezvelite fundaţiile masive ale unui proiect de construcţie abandonat. Pe baza informaţiilor cronistice din secolul al XVII-lea, confirmate şi de rezultatele săpăturii, a fost identificat aici turnul-clopotniţă, de plan aproximativ pătrat, cu contraforţi şi scară laterală, la a cărui ridicare s-a renunţat în anul 1647 din cauza problemelor tehnice de execuţie. Respectiva structură (dimensiuni exterioare de circa 13 x 12 m; adâncime fundaţie de 4,40 m) a distrus parţial latura de nord a incintei cimiteriale din secolul al XVI-lea.

Cercetarea parţială a cimitirului [33 morminte) a furnizat şi primele date În legătură cu
perioada sa de funcţionare: de la cumpăna secolelor XV-XVI şi până În prima jumătate a
secolului al XVII-lea. Gardul cimitirului apare reprezentat şi pe planul de situaţie elaborat În 1584 de către iezuitul Massimo Milanesi.

Piaţeta Jean Calvin, întreaga suprafaţă

Gardul cimitirului fusese străpuns, pe latura nordică, de către o gură de dren
care direcţiona apele pluviale de la interiorul vechiului claustrului franciscan direct pe
suprafaţa pavată rudimentar a străzii Lupilor. Pe baza relaţiilor stratigrafice din zonă,
amenajarea suprafeţei stradale a putut fi datată anterior ridicării bisericii de către călugării franciscani (circa 1490-1503).

Piaţeta Jean Calvin, laturile de nord şi vest

Au fost identificate în cercetarea din 2022 urme de locuire anterioare construirii complexului franciscan: amenajări nivel de călcare, gropi şi depuneri menajere. În 2006 s-au descoperit urmele unui drum amenajat cu pietriş tasat precum şi straturi cu mari cantităţi de resturi menajere. Din structurile construite anterioare s-au descoperit urmele unor case puţin adâncite, mai multe vetre de foc şi un cuptor solid, cu diametrul de cca. 1 m, construit din lut galben bătut şi bine ars care avea vatră pavată cu resturi ceramice pentru o mai bună păstrare a temperaturii.