Locuinţele (CX 6, CX 7) aveau forme patrulatere cu colţurile rotunjite. Erau uşor adâncite în pământ, suprafaţa locuibilă fiind 7 - 8 mp. Una dintre locuinţe era prevăzută cu instalaţie de foc, aceasta fiind amenajat în colţul nordic. Cantitatea redusă al materialului arheologic recoltat din aceste complexe ne indică faptul că locuinţele au fost golite înainte să fie părăsite. Gropile (CX4, CX5) săpate iniţial pentru depozitarea alimentelor, conţineau şi mai puţine materiale arheologice. Ele nu au fost refolosite ca şi gropi de menaj, cum se întâmplă în cele mai multe cazuri. Foarte probabil că erau contemporane cu locuinţele descoperite la numai câţiva metrii. Analiza preliminară al materialului arheogic datează locuirea între secolele VIII–X.

Au fost descoperite două morminte de incineraţie. Cele două morminte (CX 1, CX2) erau orientate V-E şi au fost săpate aproximativ la aceeaşi adâncime. Urme referitoare la prezenţa sicriului nu au fost observate şi nu aveau depuse nici obiecte de inventar. Trupurile au fost aşezate pe spate, cu capul orientat spre V, picioarele şi mâinile fiind întinse. Lipsa materialului arheologic împiedică datarea precisă a mormintelor. Prin ritul şi ritualul funerar practicat, mormintele prezintă legături strânse cu necropola de epoca avară, situată în apropiere, la Nodul Rutier. Luând în considerare şi distanţa relativ mică faţă de sit, cele două morminte descoperite, pot să reprezinte limita estică a necropolei.

Nu se pot exclude nici alte datări, având în vedere că astfel de morminte se găsesc şi în alte epoci, mai ales pe parcursul evului mediu.

Mormântul de înhumaţie (CX3) a fost sesizat, clar, la 1,25 m adâncime faţă de nivelul actual. S-a conturat ca o pată de culoare galbenă în amestec cu pământ de culoare negru – maroniu. În plan, are formă dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite. Mormântul este orientat Est – Vest şi are dimensiunile de 1, 90 x 1, 40 m. Adâncimea maximă a gropii este de 1,35 m. Mormântul a fost săpat în stratul de lut galben, fiind umplut cu pământul rezultat în urma săpării gropii. Scheletul este destul de bine păstrat, fiind depus în poziţie chircită. Trebuie menţionat că o parte din schelet nu se afla depus în poziţie anatomică (respectiv craniul şi coastele). Ca şi obiect de inventar a avut depus un vas, poziţia acestuia fiind cu gura în jos. Alte obiecte de inventar nu au fost semnalate. Pe baza vasului depus, atribuim mormântul epocii bronzului târziu, respectiv fazei a IV – a a culturii Wietenberg.