Sector „Turnul Comandant” sud. Secțiunea SIA

Sector „Turnul Comandant” sud. Secțiunea SIB

Sector „Turnul Comandant” nord

Sector Est extra muros

Sector zona portuară

Săpături în zona porții de nord a cetății romano-bizantine descoperită în anul 2009 pe strada Unirii. Au fost cercetare secţiunile S 5 şi S 6 şi s-au desfiinţat martorii dintre secţiunile S4-S5 şi S5-S6. Acest lucru a permis asigurarea unei vizibilităţi mai bune a turnului T 2 (de vest, sau pe dreapta pe direcţia de intrare pe poartă). Cercetarea a evidenţiat depuneri antropice moderne şi contemporane provenind de la diferite activităţi care s-au desfăşurat în zonă la sf. secolului al XIX şi în prima parte a secolului XX (aici a funcţionat o gheţărie, apoi au fost excavate mai multe gropi în care au fost depozitate deşeurile de la un atelier de cizmărie etc

Săpături în zona porții de nord a cetății. S-a demontat martorul dintre S4 si S 5. Spre turnul T 2 se mai păstrează urmele şantului făcut de Gh. Cantacuzino în anul 1988, iar spre nord pământul scos din săpăturile vechi dar şi cele mai noi. Sub depunerile moderne se află ultimul nivel de demolare a turnului T 2. De aici au fost recuperate, întregi şi fragmentar, mai multe cărămizi folosite la construirea zidurilor. Pe suprafaţa acestora se mai păstrează, încă, urme de mortar. Mai departe urmează nivelările efectuate în evul mediu şi antichitate, atunci când zidurile turnurilor porţii au fost demantelate pentru ca piatra să fie reutilizată la construirea fortificaţiei de secolul al VI-lea sau a fortificaţiei medievale (epoca otomană). Din aceste nivele au fost descoperite importante cantităţi de fragmente de vase din ceramică, cu deosebire amfore. Ocupă un loc important mănuşile acestora. Gurile şi fundurile ocupă un loc secundar. Alte descoperiri sunt: greutăţi din ceramică, fragmente de castroane, căni, căniţe etc.

Campania s-a derulat numai la poarta de nord a cetăţii romano-bizantine. În faţa turnului T 1 (în stânga pe direcţia de intrare) s-a procedat la excavarea capetelor de nord a secţiunilor S1, S2 şi S 3 şi a martorilor dintre acestea. Aşa cum s-a constatat în campania precedentă aici nu mai existau depuneri arheologice. Actuala cercetare şi-a propus, astfel, sa verifice stratigrafia depunerilor din faţa turnului. Astfel, s-a constatat că cea mai mare parte era formată din deşeuri rezulatte din demolari provenind de la gospodăriile din cartier. Numai deasupra stâncii, pe o grosime de 0,40-0,60 cm şi la depărtare de 2-3 m de ziduri se mai păstra, sub depunerile actuale, un nivel compact de pământ de culoare deschisă, cu urme de arsură şi cu fragmente ceramice în poziţie secundară. În majoritatea lor, acestea provin de la amfore, sunt fragmentate mult din vechime datorită rulării.

Campania 2015 s-a limitat, din cauza fondurilor modeste, numai la continuarea cercetării porţii de nord a fortificaţiei romano- bizantine (sec. IV-V) şi a constat, în limita fondurilor alocate, în demontarea martorului dintre S II şi S 1 (dezvelirea frontului estic al turnului T 1, respectiv asigurarea vizibilităţii obiectivului de pe partea răsăriteană), extinderea secţiunii S 5 şi demontarea martorilor dintre S 5 şi S 4-S 6 (dezvelirea frontului estic al turnului T 2).

Obiectivele cercetării: în limita fondurilor obiectivul a fost demontarea martorilor de la turnul T 1 al porţii de nord din cetatea romano-bizantină Carsium. După demontarea martorului central de la intersecţia sectiunii S I si A II a fost pus în evidenţă zidul care a avut ca scop să micşoreze intrarea pe poartă. Acesta a fost realizat din piatră, în mare parte cu aspect bolovănos, legată cu mortar din var, nisip şi cărămidă pisată. Are lăţimea de 2,42 m şi lungimea totală de 2,80 m după amprenta lăsată în pavajul dintre turnuri. La construire, acesta a redus intrarea pe poartă la mai puţin de jumătate. Obturarea porţii trebuie să se pună pe seama evenimentelor care au avut loc în a doua jumătate sau la sfârşitul secolului al IV-lea, când întreaga frontieră dunăreană s-a aflat sub ameninţarea goţilor, după cum este posibil ca aceasta să se facă la începutul secolului al V-lea sub presiunea hunilor. În urma demontării martorului dintre S I şi S 3 precum şi după înlăturarea depunerilor dintre cele două turnuri (S I) s-a pus în evidenţă fundaţia interioară a turnului (T1). Aceasta este clădită din piatră calcaroasă fasonată pe toate părţile.

Campania 2012 s-a axat pe cercetarea sectoarelor poarta de nord, port şi turnul comandantului.În sectorul Poarta de nord cercetarea a urmărit să scoată în evidenţă aspecte particulare ale construirii turnului T 1. În acest scop s-a executat un sondaj, cu lăţimea de 2,30 m, în partea de sud a turnului. Astfel, spre sud, pe incintă s-a observat că plinta este cu 0,55 m mai jos decât cea de pe laturile turnului. Acest amănunt poate sugera două faze de construcţie, lucru observat şi în campaniile anterioare. Deasemeni, s-a putut constata că intrarea în turn nu se mai păstrează, aceasta fiind distrusă, probabil, de primele demantelări. În aceste condiţii, mai interesantă, cel puţin din punct de vedere cronologic, poate fi verificarea depunerii de sub nivelul tegulelor păstrate în partea centrală a turnului, lucru care va fi făcut în viitor.

Campania 2011 a urmărit, potrivit planului anual de cercetare, continuarea săpăturilor în două sectoare începute în anii precedenţi: „turnul comandantului" şi „poarta de nord a cetăţii", precum şi deschiderea unui nou sector: instalaţia portuară. Dat fiind sumele alocate, insuficiente chiar pentru un sector, prin contribuţia MINAC s-au continuat cercetările numai la poarta de nord. Campania 2011 a urmărit cercetarea turnului din partea dreaptă a intrării pe poarta cetăţii Carsium (T 1). Zidurile se păstrează chiar de la suprafaţa solului. Până la adâncimea de 0,50 m s-a identificat un nivel din pământ bine compactat cu resturi de materiale de factură romano-bizantină şi câteva fragmente de vase medievale (smalţ de culoare verde închis, spre maroniu). Prezenţa materialelor medievale este legată de un nivel tipic înregistrat chiar în intrarea pe poartă unde s-a identificat podeaua unei locuinţe turceşti încă din prima campanie de cercetare a obiectivului. De la -0,50 m apare un nivel de arsură ce capătă consistenţă până la adâncimea maximă de 1,00 m.

Cercetările s-au desfășurat în sectoarele Turnul de comandant și Sectorul Poarta de nord a cetății romano-bizantine

Cercetările s-au desfășurat în Cetate, în sectoarele Turnul comandantului și sectorul Nord- Poarta de Nord a cetății romano-bizantine. Campania de săpătură sistematică arheologică 2009, în sectorul Turnul Comandant, a vizat continuarea cercetării în S 1A, scopul acesteia constând în identificarea dovezilor de locuire medievală (sec. XI-XVIII) şi lărgirea secţiunii S 1 în vederea decopertării unui edificiu cu absidă (bazilică). În sectorul Nord s-au curățat elementele de arhitectură fortificată descoperite în campania 2008 în S 1 3. În mod deosebit s-a insistat pe fundaţia zidului care are direcţia spre N, mai precis, către poartă.

Cercetările s-au desfășurat în Cetate, în sectorul Nord și Sectorul Turnul Comandant. Sectorul Nord a fost deschis în vederea controlării stratigrafiei cetăţii în zona extramurană şi a identificării unor eventuale ziduri dincolo de limitele actuale cunoscute. S-au trasat două secțiuni S 1 și S2. Campania de săpături 2008 (1 - 25 iulie), în sectorul „Turnul Comandant”, s-a desfăşurat, ca şi în anul anterior, în secţiunea S IA. În perimetrul acesteia au fost descoperite trei complexe, reprezentând o locuinţă medieval-timpurie – Complexul 1/2008 – (sec. XI-XII), o locuinţă medievală – Complexul 2/2008 – (sec. XVII-XVIII) şi o groapă menajeră medievală (sec. XVII-XVIII).

În sectorul Incinte Vest campania anului 2007 a pornit de la sondajele executate în 2006 în faţa unui zid din piatră cu pământ. În Sj 2 a apărut o masă omogenă de mortar, la adâncimea de 1,56 m (la de la nivelul la care s-a ajuns în secţiune sau 3, 20 m nivelul iniţial). Dimensiunile reduse spaţiului (2 x 2 m), şi mai ales încheierea săpăturii, nu au permis alte observaţii.

Campania de săpături 2007, în sectorul Turnul Comandant, s-a desfăşurat între 25 iunie – 13 iulie. Aceasta a vizat reluarea cercetării în secţiunea S 1A, deschisă în 1998, scopul campaniei constând în lărgirea secţiunii S1 în vederea decopertării presupusei bazilici, ale cărei urme (resturile unui zid şi o porţiune absidată) au fost surprinse în campaniile anterioare.

Cercetările s-au desfășurat în sectoarele Cetate și Incinte-Vest

Campania anului 2005 a avut ca obiectiv continuarea cercetărilor în sectorul „incinte vest” în secţiunea SII A şi deschiderea secţiunii SII A1. Din cauza nivelărilor mari alcătuite din pământ, mortar şi piatră de diferite dimensiuni, cu risc iminent de prăbuşire, între cele două secţiuni nu s-a putut lăsat un martor stratigrafic.

S-au efectuat săpături arheologice în sectorul „incinte vest”.

În perioada 17 iunie – 4 iulie 2003 s-a continuat cercetarea pe S 2A – sectorul "incinte de V", sistemul de fortificaţii de pe latura de V a cetăţii Carsium. Au fost luate în atenţia colectivului două puncte importante: în capătul secţiunii S 2, extremitatea vestică a acesteia, un turn în formă de "U" – excavat parţial în campania din anul 1963 şi umplut între timp cu resturi menajere de către locuitorii din zonă – şi S 2A, capătul vestic, între carourile 7 – 12.

Cercetările au avut loc în capătul de V al străzii Carsium, la intersecţia cu str. Lunei. Săpăturile de salvare s-a desfășurat în contextul construirii „Sălii de sport Hârșova”. S-au trasat 15 secțiuni arheologice fiind descoperite numai una a putut fi realizată mulţumitor din punct de vedere ştiinţific: săparea până la nivelul de construire al temeliei cu observaţiile de rigoare şi înregistrările necesare. În celelalte cazuri, identificarea unui rest de zid impunea abandonarea secţiunii şi deschiderea alteia. Cauzele au fost determinate de presiunea exercitată de beneficiar cât și lipsa forței de muncă.

În sectorul Edificiu cercetarea arheologică a continuat în S. VI (suprafaţă deschisă în campania 1995) unde fuseseră cercetate în campania 19982 două edificii (Edificiile nr. 2 şi 3). Zidul Edificiului nr. 3 (complex descoperit în campania 1998) are înălţimea de 0,67 m şi este construit din pietre de carieră nefasonate legate cu pământ. În zona de NV a secţiunii a fost cercetată o podea (L = 1,65 m; l = 0,65 m), compusă din cărămidă pisată, pietricele, pigmenţi de lemn carbonizat şi mortar foarte friabil. Materialul arheologic din această campanie lipseşte, în mare măsură datorită faptului că pe toată suprafaţa S. VI a fost surprins stratul de pământ galben, steril din punct de vedere arheologic.

În campania 2001 cercetarea s-a axat pe sectorul "incinte V", începută încă din anii trecuţi. Aici s-a trasat în anul 2000 o casetă paralelă pe S. II, la aproximativ 10 m N de aceasta, acolo unde ieşeau la zi două blocuri mari de piatră fasonată, numită S.II A, în suprafaţă de 4x6 m. În această campanie secţiunea s-a extins la E şi V pentru a cuprinde toate cele trei presupuse incinte, pe o lungime de 33 m.

Cercetarea s-a desfășurat în sectorul Cetate continuându-se săpăturile în secțiunile deschise în anii anteriori în S1A, pe sectorul bazilică și în S2 pe tronsonul vestic, spre turnul de Vest. În sectorul S. 1A s-a demontat stratul medieval târziu care aparţinea ultimei etape de funcţionare a cetăţii. În S2 cercetările s-au desfășurat în trei puncte distincte: nivelarea din fața incintelor, zona dintre incinta de mijloc şi turnul de V și la circa 10 metri spre nord de sectorul precedent.

Campania din vara anului 1999 de la Carsium a avut ca obiectiv continuarea cercetarii sectiunii magistrale S2, E - V, tronsonul cuprins între carourile 63-81 (vezi Planul general) unde se detaseaza trei complexe distincte: 1) o locuinta (constructie) romano-bizantina; 2) nivelare antica între locuinta si incinta; 3) zona incintelor.

În sectorul Cetate s-a deschis o nouă secțiune în zona Turnului Comandant, unde în campania din anii din urmă au ieşit la lumină resturile unui zid şi o porţiune absidată, făcând probabil parte dintr-o bazilică. În secțiune magistrală S 2 s-a cercetat o construcție romano-bizantină, identificându-se un nivel de arsură puternică cu urme de chirpici. Stratigrafic s-au descoperit un nivel roman de secol III p. Chr., nivel roman-bizantin de secol al IV-lea p. Chr, nivel romano-bizantin de secol V-VI p. Chr urmat de un nivel „Dridu”. În zona incintelor s-a identificat o nivelare realizată la sfârşitul evului mediu cu materiale tipice (fragmente ceramice, bombarde, oase de animale (deşeuri menajere) etc.

În sectorul Fortificații s-a continuat cercetările în secțiunea magistrală S2 iar în sectorul Edificiu s-a continuat cercetarea Edificiului nr. 2 precum şi clarificarea unor detalii arhitecturale din construcţia Edificiului nr. 1.

În sectorul Cetate s-au cercetat o locuință romană cu trei niveluri de locuire (sfârșitul secolului I p. Chr - prima jumătate a secolului al IV-lea p. Chr) și trei locuințe medievale timpurii.

În sectorul Fortificație medievală s-a S-a cercetat partea răsăriteană a incintei centrale, extinzânu-se şi în afara zidurilor, pe panta de est a Dealului Cetăţii. Au fost dezvelite amenajări simple, bordeie, pentru adăpostirea oamenilor din garnizoană, dar şi construcţii de mari dimensiuni adosate zidului estic al incintei. Pe această parte, din secolul XIV până la dezafectare (1829), au funcţionat încăperi din paiantă şi pietre servind necesităţilor garnizoanei: adăpost, depozite, grajduri, şoproane, ateliere. Se remarcă în zona centrală, unde stânca este la mică adâncime, folosirea a două linţoiuri de piatră pentru fixarea unui stâlp al unei construcţii de mari dimensiuni.

În sectorul Edificiu s-a continuat prin desfiinţarea martorilor dintre secţiunile trasate în anii anteriori, reuşindu-se să se stabilească limita de vest a clădirii şi să se facă observaţii mai fine asupra compartimentării sale anterioare.S-a continuat cercetarea spre est a zonei.

În anul 1995 s-a continuat cercetarea în sectoarele Cetate și Edificiu. În sectorul Cetate s-a continuat adâncirea în secțiunea SI fiind degajate nivelurile romane din secolele III-IV p. Chr cât și în secțiune SII unde s-a continuat adâncirea sub locuințele de suprafață din secolele X-XI, afectate de construcțiile din perioada medievală și modernă. În sectorul Edificiu s-a continuat cercetarea clădirii monumentale din epoca romano-bizantină, urmărindu-se stabilirea limitelor sale de nord-est şi vest, scop în care au fost trasate S I c şi S V. Cu această ocazie, a fost surprinsă întreaga limită estică a edificiului şi prin observaţiile făcute în S I c s-au putut determina 3 faze constructive.

S-au cercetat sectoarele Cetate și Edificiu. În Cetate s-a continuat adâncirea în secţiunea SI (orientată N-S), perpendiculară pe cursul Dunării şi situată în interiorul incintei cu turnul mare. Sub straturile medievale timpurii s-a descoperit o suprafață locuită în secolul al IV-lea p. Chr. Se remarcă, în mod deosebit, o locuinţă de suprafaţă ce a avut, probabil, pereţii construiţi din material lemnos şi în interiorul căreia au fost descoperite numeroase obiecte de ceramică, metal, os şi sticlă printre care amintim: trei cercei de aur, opt opaiţe întregibile, aplice şi ataşe de bronz, ponduri de plumb, ustensile de os şi bronz, fragmente diverse de vase ceramice şi de sticlă specifice sec. IV p.Chr. Această locuinţă (poate un atelier ?) se află într-o curte marcată de câteva fragmente de zid cu ţigle romane. În sectorul Edificiu a fost continuată cercetarea spre vest a construcţiei, care are o formă rectangulară(16,50 x 14,00 m) şi este compartimentată prin ziduri interioare, orientate trei dintre ele nord-sud şi două respectiv est-vest, cu lăţimi cuprinse între 0,40 şi 0,70 m, cu înălţimi diferit păstrate, având mai multe nivele de pavaje şi canale pentru scurgerea apei. În cadrul edificiului s-a putut constata că unul dintre pavaje a fost lucrat numai din dale rectangulare de cărămidă, în majoritate demontate, ceea ce se păstrează bine fiind de fapt "patul" de mortar pe care erau aşezate cărămizile. Au fost cercetate de asemenea, două canale pentru scurgerea apei, surprinse în campania anterioară.

Au fost descoperite zidurile unei construcţii civile aparţinând epocii romano-bizantine şi au fost cercetate complexe de locuire medievale timpurii şi târzii. Materialele sunt depozitate la M.N.I.R. şi Muzeul Hârşova.

La cca. 400 m nord de ruinele cetăţii romane şi medievale, între str. Unirii şi Carsium, s-au descoperit vestigii ale fortificaţiilor care înconjurau oraşul Carsium în epoca romano-bizantină. Resturile unei construcţii cu lăţimea exterioară de 9 m, ziduri groase de peste 2,20 m cu parament exterior din piatră făţuită, aparţineau probabil unui turn dreptunghiular cu partea exterioară semicirculară, ce flanca un zid a cărui existenţă poate fi presupusă dedesubtul str.Unirii. Cu 20 m mai la nord a fost descoperit un zid gros de cca.3,30 m, cu parament din blocuri de piatră alternând, de la o anumită înălţime, cu asize de cărămidă, apărat de un turn rectangular cu extremitatea exterioară semicirculară. Cele două fortificaţii au existat probabil succesiv în sec.IV şi la înc.sec.VI. Materialele sunt depuse la Muzeul Naţional de Istorie a României.

Între anii 1987 și 1988 se desfășoară cercetări preventive în necropola romano-bizantină. În urma cerctărilor este descoperită o criptă în care au fost depuși un ofițer, pe nume Valerianus și trei femei. Se face cercetări atât în necropola plană cât și în cea tumulară.

În anul 1963, Andrei Aricescu realizează un sondaj stratigrafic în cruce pe platoul de la Dunăre. Se obțin informații importante, pe baza cărora se datează cele trei incinte și apoi se realizează primul plan al cetății. Planul a fost întocmit în anul 1967 de Emil Condurachi. Incinta mare era datată în timpul împăratului Traian, cea mijlocie în epoca constantiniană iar cea mică în secolul al X-lea. Toate planurile ulterioare au reluat cronologia propusă în anul 1967.

Grigore Florescu dezvelește incinta de vest și propune declararea stâncilor de la Dunăre „rezervație peisagistică”.

Victor Brătulescu face în anul 1939 primele săpături arheologice, pe latura de nord, între incinte.

În anul 1898 Pamfil Polonic realizează planul orașului Hârșova marcând și conturul orașului antic. Acesta vede pe malul Dunării urmele unei puternice cetăți turcești, în timp ce în interiorul orașului, până la actuala stradă Carsium, identifica urme de ziduri și cărămizi romane. Același contur apare și în harta militară din anul 1900 și în desenul orașului din 1904.