Din sistemul defensiv al aşezării s-a observat prin anii 1983-1990, la suprafaţa terenului, valul de apărare consolidat cu pietre, afectat în mare măsură de lucrările agricole repetate şi de terasările pentru împădurire amintite. Înălţimea valului, care bara transversal platoul, aproximativ pe direcţia NV-SE, nu depăşea - în zonele în care se mai păstra -0,60-0,70 m. Aveolarea lină a terenului în apropierea valului (spre exterior) sugera existenţa posibilă a şanţului, astăzi complet colmatat. Datorită lucrărilor mecanice repetate de întreţinere a pădurii şi creşterii vegetaţiei, în multe sectoare sub forma unor hăţişuri greu de străbătut, în ultimii ani valul amintit nu a mai putut fi identificat în teren. Săpăturile arheologice au făcut posibile identificarea şi cercetarea (uneori doar parţială) a câtorva complexe arheologice: un bordei, un cuptor şi 13 gropi. Resturi de vetre (inclusiv ornamentate) au mai apărut în timpul săpăturii, dovedind faptul că locuirea era mai complexă, realitate sugerată şi de bogăţia relativă a materialului arheologic.

Au fost identificate materiale ceramice hallstattiene de tip Babadag.