Monument dispărut în 1924.

Biserică tip navă, capelă de curte boierească (curtea medievală ridicată de Coadă Vornicul între 1543-1545), conacul, cimitir, secolele XVI-XIX. Au fost efectuate săpături arheologice în anii 1960-1962 de către Radu Gioglovan. Din păcate nu s-a păstrat nici un fel de informaţie scrisă (documentaţie de şantier, planuri, planşe, notiţe etc.) ci numai informaţii verbale (lacunare şi subiective) despre materialele arheologice, rezultatele descoperirilor şi amplasarea secţiunilor. În momentul începerii campaniei de săpături, despre monument se cunoşteau următoarele date: - biserică de tip sală, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", cunoscută până târziu sub numele de Biserica Roşie, datorită culorii sale (faţadă alcătuită din cărămizi aparente) a fost ridicată în prima jumătate a sec. XVI, în partea de S a oraşului medieval, pe Calea Domnească, fosta Uliţă Mare. - monumentul a fost înălţat ca paraclis al curţii medievale a lui Coadă Vornicul, între 1542-1545, când ctitorul este menţionat în documente ca fiind mare vornic. - până în cea de-a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, nu avem alte date despre lăcaş decât ştirile referitoare la reparaţii minore făcute in timpul domniilor lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu. - în martie 1768, biserica devine metoh al Mănăstirii Dealu, potrivit zapisului lui Scarlat Drugănescu, descendent la familiei ctitorului. - pisania târzie (din anul 1828), menţionează că biserica era netencuită, cu tâmpla de lemn distrusă şi "în stare proastă", a fost acoperită cu tencuială şi zugrăvită" de iznoavă adăugându-i-se un mic pridvor". - monumentul, ajuns până in perioada interbelică neschimbat de reparaţii sau adăugiri importante care să-i modifice aspectul iniţial, a fost demolat în anul 1924, ca urmare a unei hotărâri a administraţiei de atunci a oraşului. - într-o fotografie a lăcaşului de dinainte de demolare, monumentul apare cu planul de formă dreptunghiulară, fără abside laterale, având un turn clopotniţă aflat pe pronaos şi faţade lipsite de orice decoraţie. În campania 2005 a fost cercetată cea mai mare parte a bisericii de lemn descoperită în campania precedentă, biserică existentă sub cea de zid ridicată de Coadă Vornicul. Pe baza inventarului mormintelor descoperite (4 în campania a II-a şi 3 a III-a) în interiorul bisericii de lemn (care aparţin primei faze de funcţionare a lăcaşului) putem data biserica de lemn ca aparţinând intervalului cuprins între sec. XV-XVI. Au fost descoperite 25 morminte în prima secţiune (S 1) şi 15 morminte în cea de-a doua (S 2), cu un inventar relativ bogat (obiecte de podoabă: inele, cercei, monede etc.).

Au fost descoperite 25 morminte în prima secţiune (S 1) şi 15 morminte în cea de-a doua (S 2), cu un inventar relativ bogat (obiecte de podoabă: inele, cercei, monede etc.).