Cetatea romană târzie din piatră avea misiunea, probabilă, de a supraveghea circulaţia pe Dunăre, preîntâmpinarea unor atacuri prin surprindere de la sudul ei, iar militarii cantonaţi în incinta întărită efectuau lucrări de reparaţii şi întreţinere a drumurilor şi fortificaţiilor din zonă. Cercetările au arătat că cetatea avea ziduri de incintă cu o lăţime de 1,6-1,8 m păstrate pe o înălţime de 0,58 m, cu paramentul din pietre de calcar, emplectonul fiind realizat din pietre legate cu mortar, în timp ce fundaţia fusese realizată din pietre de calcar sfărâmate, aşezate pe un pat din pământ castaniu bătut deasupra stratului de pământ aluvionar. Fortificaţia a fost construită în timpul lui Constantin I, având limita superioară de funcţionare certă în vremea lui Constantinus II; arheologic se constată un singur nivel de locuire.