În campania din 2005, cercetările din necropola tumulară de la Vârtoapele–Vârtopu (com. Ciuperceni, jud. Gorj) au vizat trei tumuli mici şi medii, amplasaţi în partea de nord est şi în zona centrală a platoului. Tumulul 12, o movilă foarte mică (4,60 × 3,20 m), prezintă în centru o amenajare rectangulară din bolovani de râu, dispusă pe două rânduri orientate N–S şi E–V, în interiorul căreia au fost depuse fragmente ceramice, cărbuni şi oase calcinate. Unul dintre fragmentele ceramice păstrează doi butoni circulari, detaliu caracteristic repertoriului funerar al necropolei. Tumulul 13 (5,40 × 5 m) conţine în zona centrală un ring de bolovani de râu cu diametre de 1,60 × 1,90 m, în interiorul căruia au fost găsite câteva fragmente ceramice, iar în exterior un alt fragment izolat. Tumulul 14, situat în centrul necropolei (5,80 × 5,35 m), a oferit două vase fragmentare – un vas tronconic cu apucători perforate şi o căniţă – depuse la –0,64 m, însoţite de cărbuni şi oase incinerate. Ceramica este lucrată din paste fine sau semifine, cu forme caracteristice bronzului timpuriu. Metodologia cercetării a urmărit identificarea structurilor interne ale movilelor, documentarea amenajărilor din bolovani şi recuperarea completă a materialului funerar. În toate cele trei tumuli, ritul este incineraţia secundară, cu arderea defunctului pe un rug exterior necropolei şi depunerea resturilor calcinate direct pe solul antic, lângă vasele de ofrandă. Variantele rituale includ atât depuneri simple (Tumulul 14), cât şi amenajări din bolovani – ring (Tumulul 13) sau postament (Tumulul 12) – care marchează locul depunerii. Majoritatea vaselor prezintă urme de arsură secundară, confirmând participarea lor la ritualul de pe rug. Întregul material funerar se încadrează în Bronzul timpuriu, în orizontul Glina final – Verbiţa – Ostrovul Corbului (Glina IV), cu conexiuni Bela Crkva–Priboi, în continuitate cu descoperirile din campaniile anterioare.

În campania din 20 septembrie – 8 octombrie 2004, cercetările din necropola tumulară de la Vârtoapele (satul Vârtopu, com. Ciuperceni, jud. Gorj) au vizat doi tumuli de dimensiuni medii, amplasaţi în partea de nord est a platoului. Tumulul 10 (7,4 × 8 m; înălţime 0,42 m) prezintă o stratigrafie simplă, cu un nivel cenuşiu superior şi un strat argilos gălbui cu urme arheologice. În manta au fost identificate câteva pietre mari, fără o dispunere regulată. În zona centrală, la –0,17 m, au fost descoperite două vase de ofrandă: o cană cu toartă în bandă şi trei grupuri de proeminenţe, asemănătoare celei din Tumulul 8, şi un vas tronconic cărămiziu, depuse împreună cu câţiva cărbuni şi urme de oase calcinate. Tumulul 11, situat la 10 m vest de Tumulul 10, are dimensiunile de 6,6 × 6 m şi aceeaşi înălţime (0,42 m). În partea estică, la –0,24 m, au fost descoperite două vase fragmentare – o cană cu proeminenţe şi un vas tronconic cu apucători perforate –, sparte anterior de lucrările agricole. Trei bolovani mari marcau locul depunerii. Un al treilea vas fragmentar, cu tortiţe perforate, a fost găsit mai la nord, însoţit de cărbuni şi oase arse. Metodologia cercetării a urmărit documentarea stratigrafiei, identificarea depunerilor funerare şi recuperarea completă a materialului ceramic şi osteologic. În ambele tumuli, ritul funerar este incineraţia secundară, cu arderea defunctului pe un rug situat în afara necropolei şi depunerea resturilor calcinate direct pe solul antic, lângă vasele de ofrandă. În 2004, cantitatea de oase calcinate şi cărbuni este mai redusă decât în Tumulul 9 (campania 2003), dar ritualul rămâne identic. În unele tumuli cercetaţi anterior (ex. Tumulul 5), depunerea se realiza pe un postament rectangular din bolovani de râu, variantă rituală neîntâlnită însă în Tumulii 10 şi 11. Majoritatea vaselor prezintă urme de arsură secundară, confirmând participarea lor la ritualul de pe rug. Întregul material funerar se încadrează în Bronzul timpuriu, în orizontul Glina final – Verbiţa – Ostrovul Corbului (Glina IV), cu conexiuni Bela Crkva–Priboi.

În intervalul 1–14 septembrie 2003, cercetările din necropola tumulară de la Vârtopu–„Vârtoapele” (com. Ciuperceni, jud. Gorj) au vizat Tumulul 9, unul dintre cele mai mari ale sitului, cu dimensiunile de 12,20 × 10,15 m şi o înălţime de 0,90 m. Sub mantaua de pământ galben au fost identificate numeroase vase depuse în zone diferite ale movilei: în sectorul sudic, o cană şi un vas bitronconic fragmentar; spre vest, la 0,52 m adâncime, un vas mare culcat lateral, cu toartă tubulară, în interiorul căruia se aflau oase calcinate şi cărbuni; în zona centrală, un alt vas mare cu oase, în care fusese depusă o căniţă maronie; în partea nordică, două vase bitronconice fragmentare; iar în jumătatea estică, mai multe depuneri succesive – vase mici, oase calcinate, cărbuni, două castroane şi o căniţă fragmentară, precum şi un vas bitronconic înconjurat de resturi incinerate. Inventarul ceramic este variat: vase bitronconice cu toarte tubulare, castroane perforate sub buză, căniţe cu proeminenţe, străchini fine şi recipiente fragmentare cu urme clare de arsură secundară. Metodologia cercetării a urmărit documentarea completă a distribuţiei depunerilor, identificarea zonelor cu resturi provenite de la ustrinum şi recuperarea integrală a materialului ceramic şi osteologic. În Tumulul 9 sunt atestate două variante ale aceluiaşi rit funerar: depunerea osemintelor direct pe solul antic şi depunerea lor într-un vas mare (castron) împreună cu cărbuni şi o căniţă spartă ritual. Această practică este identică cu cea observată în Tumulul 8, iar în alte cazuri – precum Tumulul 5 – ritualul includea depunerea pe un postament rectangular din bolovani de râu. Absenţa crustei de ardere în toate movilele confirmă că incineraţia avea loc în afara necropolei, iar urmele de arsură secundară de pe majoritatea vaselor arată că acestea au fost expuse pe rug împreună cu defunctul. Întregul ansamblu se încadrează în Bronzul timpuriu, în orizontul Glina final–Verbiţa–Ostrovul Corbului (Glina IV), cu conexiuni Bela Crkva–Priboi şi posibile elemente de tip Bubani III–Vecina, caracteristice tranziţiei post Glina şi pre Gornea–Orleşti.

În intervalul 26 august – 6 septembrie 2002, cercetările din necropola tumulară de la Vârtopu–„Vârtoapele” (com. Ciuperceni, jud. Gorj) au vizat trei tumuli, acoperind atât movile mici, cât şi complexe de dimensiuni mari. Tumulul 6, o movilă redusă (3,80 × 2,15 m), prezintă în manta numeroşi bolovani de râu, concentraţi mai ales în sectorul nord vestic; depunerile funerare sunt modeste, constând în două vase – unul bitronconic fragmentar şi un vas conic miniatural – însoţite de mici bucăţi de cărbune. Tumulul 7, o movilă mare (9,20 × 9,50 m), a oferit un nucleu funerar complex, cu trei vase fragmentare depuse la adâncimi apropiate şi o zonă de 20 × 35 cm cu cărbune şi oase incinerate. Tumulul 8, de asemenea de mari dimensiuni (10,50 × 9,60 m), a furnizat două depuneri centrale: un set de două vase întregibile puse unul în altul, înconjurate de cărbune şi cenuşă, şi un al doilea grup format dintr un vas bitronconic şi o ceşcuţă lipită de acesta, completate de alte fragmente ceramice şi concentraţii de cărbune în zonele periferice. Metodologia de cercetare a urmărit identificarea structurilor interne ale movilelor, documentarea distribuţiei bolovanilor de râu, delimitarea zonelor cu resturi provenite de la ustrinum şi recuperarea completă a materialului ceramic. În toate cele trei tumuli, ritul funerar este incineraţia secundară, cu arderea defunctului într un loc special amenajat în afara necropolei şi depunerea ulterioară a resturilor calcinate lângă vasele de ofrandă. Ceramica – vase bitronconice, recipiente conice, ceşcuţe miniaturale – prezintă frecvent urme de arsură secundară, confirmând participarea lor la ritualul de pe rug. În Tumulul 7 au fost identificate două „platforme” de cenuşă şi cărbune, iar în Tumulul 8 depunerile sunt mai bogate şi mai variate, sugerând o intensitate rituală mai mare. Întregul material arheologic se încadrează în Bronzul timpuriu, în orizontul Glina finală – Verbiţa – Ostrovul Corbului (Glina IV), cu conexiuni Bela Crkva–Priboi şi posibile elemente de tip Bubani III–Vecina, specifice tranziţiei post Glina şi pre Gornea–Orleşti.

În intervalul 20 septembrie – 4 octombrie 2001, cercetările Muzeului Judeţean Gorj în necropola tumulară de la Vârtopu–Vârtoapele (com. Ciuperceni) au vizat doi tumuli de dimensiuni medii, continuând investigaţiile începute în anii anteriori. Tumulul 4, cu un diametru de aproximativ 6,2 m, a oferit în zona centrală două vase depuse cu gura în sus, la adâncimi apropiate (0,52 m şi 0,35 m), însoţite de o mică concentraţie de oase calcinate, cărbuni şi cenuşă. Inventarul ceramic include un vas bitronconic bine păstrat, cu pastă cenuşie şi o toartă mică sub buză, precum şi un vas fragmentar din pastă cărămizie. Tumulul 5, mai amplu (7,40 × 7,20 m), se remarcă printr‑o amenajare internă deosebită: în „sfertul” nord‑vestic au fost descoperiţi bolovani mari de râu, iar în zona centrală, la –0,44 m, un postament rectangular din bolovani (1,93 × 0,58 m), alcătuit din cinci şiruri de pietre, pe care au fost depuse atât resturile incinerate, cât şi vasele de ofrandă. Metodologia de cercetare a urmărit identificarea structurilor interne ale movilelor, documentarea stratigrafiei şi recuperarea integrală a materialului arheologic. În ambele tumuli, ritul funerar este incineraţia secundară, cu arderea defunctului în afara necropolei şi depunerea ulterioară a resturilor calcinate lângă vasele de ofrandă. Ceramica descoperită – vase bitronconice, fragmente de străchini, recipiente cu apucătoare tubulare – prezintă frecvent urme de arsură secundară, confirmând participarea lor la ritualul de pe rug. Particularitatea Tumulului 5, unde depunerea s‑a realizat pe un postament de bolovani, indică o variantă rituală locală, dar integrată în acelaşi orizont cultural. Ansamblul descoperirilor se încadrează cronologic în Bronzul timpuriu, cu elemente ce trimit la substratul Glina final–Verbița –Ostrovul Corbului (Glina IV) şi conexiuni cu grupurile Bela Crkva–Priboi, dar şi cu posibile influenţe de tip Bubani III–Vecina, specifice fazelor post Glina şi pre Gornea–Orleşti.

În intervalul 15–25 septembrie 2000, cercetările arheologice desfăşurate în necropola tumulară de la Vârtop, comuna Ciuperceni (jud. Gorj), au vizat trei movile de dimensiuni medii, amplasate în punctul „Vârtoapele”. Tumulul 1, cu diametrul de aproximativ 9–10 m, a oferit un nucleu funerar compus din patru vase bitronconice depuse la mică adâncime, două verticale şi două înclinate spre centru. Tumulul 2, mai redus ca dimensiuni, a conţinut un vas bitronconic central şi fragmente de la o căniţă arsă secundar, în timp ce Tumulul 3 a furnizat un vas bitronconic cu toartă trasă din buză şi alte fragmente ceramice dispersate în partea de sud vest a movilei. Toate cele trei complexe prezintă depuneri clare de resturi provenite din incineraţie – oase calcinate, cărbune, cenuşă – aşezate direct pe solul antic, în imediata vecinătate a vaselor ofrandă. Metodologia aplicată a constat în deschiderea integrală a movilelor, documentarea atentă a stratigrafiei şi identificarea concentraţiilor de materiale rezultate din arderea funerară. În fiecare tumul, cercetarea a urmărit delimitarea zonelor cu depuneri rituale, măsurarea precisă a suprafeţelor cu resturi calcinate şi recuperarea inventarului ceramic, care include în principal vase bitronconice, căniţe cu toarta supraînălţată şi fragmente de străchini, majoritatea cu urme de arsură secundară, indicând provenienţa lor de la rugul funerar situat în afara necropolei. Ansamblul descoperirilor confirmă un rit funerar unitar, bazat pe incineraţie şi pe depunerea selectivă a resturilor arse alături de vase ofrandă, reflectând o practică funerară bine structurată şi constantă în cadrul comunităţii care a utilizat necropola.

Au fost cercetaţi doi tumuli. Primul tumul avea diametrul de 12 m, iar al doilea, la 4 m vest de primul, avea diametrul de 15 m. În primul tumul s-au descoperit câteva fragmente ceramice lucrate cu mâna, la adâncimea de 60 cm faţă de nivelul de călcare. În cel de-al doilea tumul, la aceeaşi adâncime, s-au descoperit două vase-borcan şi o strachină cu gura în jos, aşezate grupat. Vasele sunt executate cu mâna dintr-o pastă de culoare cenuşie cu pietricele ca degresant. Castronul cu buza invazată prezintă două tortiţe cu orificii foarte mici.