În anul 1999 s-a realizat un restrâns sondaj în Peştera Groapa Ursului. Sedimentele din această peşteră ating o grosime de 1,90 m. Dacă materialul litic descoperit cu această ocazie este aproape inexistent şi nesemnificativ, în schimb cel faunistic este mult mai bogat (cele mai multe oase aparţin lui Ursus spelaeus). Numeroasele peşteri din zona la care ne referim au putut constitui, credem, adăposturi temporare pentru diferitele comunităţi de vânători, atât în paleoliticul mijlociu, cât şi în cel superior. Reprezentând, ca şi alte peşteri din Carpaţi, locuiri de scurtă durată, probabil sezoniere, resturile lor culturale, cum ar fi industriile litice, sunt destul de sărace. În schimb, mai mult sau mai puţin bogate sunt resturile osoase, dintre acestea, cele de urs de peşteră fiind prezente în mai toate peşterile cercetate.