Situat pe o movilă naturală, complexul de băi termale romane a avut două faze constructive. Pentru prima fază sunt atestate exclusiv bazine de suprafaţă cu apă termală, având conducte de alimentare preponderent săpate în piatră, completate de cele din lemn sau ceramică. Spre nord-est au fost identificate două clădiri rectangulare, un posibil fanum (un mic templu) şi o unitate medicală, judecând după numeroasele descoperiri de obiecte care indică acest rol al său.

A doua fază constructivă a fost determinată de schimbarea nivelului apei, ceea ce a impus construirea unor noi bazine la doi metri sub nivelul iniţial. A fost documentat un sistem complex de bazine, cu scări de acces şi bănci săpate în roca naturală. Nivelul fluctuant al apei şi compoziţia acesteia, bogată în oxizi de fier, au cauzat mai multe daune şi implicit, numeroase reparaţii de-a lungul existenţei ansamblului termal.

Proprietăţile curative ale apelor termale au fost foarte apreciate de către romani, aşa cum atestă numeroasele dedicaţii votive către deităţi vindecătoare. În 1987, pe fundul unui bazin au fost descoperite opt foiţe din aur dedicate Dianei, Hygiei şi nimfelor, o statuie din marmură a Dianei, patru altare votive şi 600 monede din bronz şi argint. Inscripţiile atestă că termele au fost frecventate de către oficiali provinciali şi ofiţeri, fiind poziţionat în proximitatea rutei de comunicare şi a două aşezări urbane importante, Micia şi Apulum.