Fortificaţia cetăţii consta din valuri de pământ dispuse la altitudini diferite, un zid din piatră şi turnuri patrulatere. Elementele de fortificare au fost ridicate pe parcursul mai multor etape. Într-o primă etapă, la sfârşitul sec. II a. Chr. sau la începutul sec. I a. Chr., a fost construit valul în formă de potcoavă de pe pantele de est, sud şi vest precum şi valul care înconjura platoul, împreună cu primele terase. În cea de-a doua etapă, începând cu mijlocul sec. I a. Chr. şi mai apoi pe parcursul sec. I p. Chr., s-au ridicat construcţiile cu ziduri de piatră în tehnică elenistică, precum şi templele cu plinte de calcar. În această fază, fortificaţia a fost distrusă de un incendiu puternic, cel mai probabil în timpul primului război cu Traian, din anii 101 - 102 p. Chr.
Ultima etapă de construcţie a avut loc în perioada dintre cele două războaie daco-romane. Au fost refăcute elementele de fortificare distruse după primul război, în special valul care înconjura platoul şi primele terase (valul roşu). Pentru blocarea porţii de acces din zidul de piatră s-au folosit inclusiv plintele de la un templu. În ciuda acestor refaceri, cetatea a fot cucerită în anul 106 p. Chr., sfârşind prin a fi incendiată din nou.

Cetatea este apărată de un val de pământ. Valul nu se închidea complet.

Templu (TI potrivit numerotării lui D. M. Teodorescu şi C. Daicoviciu) este amplasai pe o terasă
din partea nordică a dealului. Potrivit cercetărilor arheologice templul avea 4 şiruri a câte 15 rânduri de coloane sprijinite pe tamburi de calcar.

Patru temple patrulatere de tipul celor cu aliniamente de coloane au fost amplasate în interiorul fortificaţiei sau în apropierea acesteia. Trei dintre temple se află pe terasele de pe pantele estice ale dealului, protejate de elementele de fortificare de aici, cel de-al patrulea fiind situat pe o terasă de pe panta de nord, în apropierea unui turn. Din edificiile de cult s-au păstrat doar plintele de calcar pe care erau ridicate coloanele din lemn.

nord

Turnul I aparţine sistemului de fortificare dispus în partea sudică şi sud — estică a dealului. EI are o
formă patrulateră (latura exterioară măsoară cca. 8,5 m), iar din structura sa s-a păstrat doar zidăria din blocuri de calcar. Este legat de turnul nr. 2 prin două segmente de zid prevăzute cu contraforţi.

sud-est

Templul (T II potrivit numerotării lui D. M. Teodorescu şi C. Daicoviciu) este amplasat pe o terasă din apropierea turnului nr. 1. Potrivit cercetărilor arheologice templul avea 4 şiruri a câte 15 rânduri de colane sprijinite fie pe baze de calcar, fie direct pe stânca special amenajată în acest sens.

Patru temple patrulatere de tipul celor cu aliniamente de coloane au fost amplasate în interiorul fortificaţiei sau în apropierea acesteia. Trei dintre temple se află pe terasele de pe pantele estice ale dealului, protejate de elementele de fortificare de aici, cel de-al patrulea fiind situat pe o terasă de pe panta de nord, în apropierea unui turn. Din edificiile de cult s-au păstrat doar plintele de calcar pe care erau ridicate coloanele din lemn.

est

Templul (T III potrivit numerotării lui D. M. Teodorescu şi C. Daicoviciu) este amplasat pe o terasă
din partea sud-estică a cetăţii. S-au păstrat doar o parte din bazele de calcar ale aliniamentelor, ele indicând că templul avea cel puţin şapte şiruri a câte şase rânduri de coloane.

Patru temple patrulatere de tipul celor cu aliniamente de coloane au fost amplasate în interiorul fortificaţiei sau în apropierea acesteia. Trei dintre temple se află pe terasele de pe pantele estice ale dealului, protejate de elementele de fortificare de aici, cel de-al patrulea fiind situat pe o terasă de pe panta de nord, în apropierea unui turn. Din edificiile de cult s-au păstrat doar plintele de calcar pe care erau ridicate coloanele din lemn.

sud-est

Templul (T IV potrivit numerotării lui D. M. Teodorescu şi C. Daicoviciu) este amplasat pe o terasă
din partea sud-estică a cetăţii. S-au păstrat doar o parte din bazele de calcar ale aliniamentelor, ele indicând că templul avea cel puţin şase şiruri a câte şase rânduri de coloane.

Patru temple patrulatere de tipul celor cu aliniamente de coloane au fost amplasate în interiorul fortificaţiei sau în apropierea acesteia. Trei dintre temple se află pe terasele de pe pantele estice ale dealului, protejate de elementele de fortificare de aici, cel de-al patrulea fiind situat pe o terasă de pe panta de nord, în apropierea unui turn. Din edificiile de cult s-au păstrat doar plintele de calcar pe care erau ridicate coloanele din lemn.

est

Turnul II aparţine sistemului de fortificare dispus în partea sudică şi sud — estică a dealului. EI are o formă patrulateră (laturile exterioare măsoară cca. 14,2 X 15,2 m), iar din structura sa s-a păstrat doar zidăria din blocuri de calcar (grosimea zidului este de aprox. 3 m). Este legat de turnul nr. 1 şi turnul nr. 3 prin ziduri ridicate în aceeaşi tehnică.

sud

Turnul III aparţine sistemului de fortificare dispus în partea sudică şi sud — estică a dealului. El are o formă patrulateră (laturile exterioare măsoară cca. 14,2 X 12 m), iar din structura sa s-a păstrat doar zidăria din blocuri de calcar (grosimea zidului este de aprox. 2,9 m). Este legat de turnul nr. 2 printr-un zid ridicat în aceeaşi tehnică.

sud

Turnul IV aparţine sistemului de fortificare dispus în partea sudică şi sud — estică a dealului. EI are o formă patrulateră (laturile exterioare măsurau cca. 12 X 10,4 m), iar din structura sa s-a păstrat doar o parte din zidăria din blocuri de calcar.

sud-vest

Turnul-locuinţă 1 amplasat în partea nordică a platoului superior al fortificaţiei de la Costeşti
are forma unui dreptunghi cu lungimea de cca. 18,9 m şi lăţimea de 14,8 m, în exterior, iar în interior cu lungimea de 12,6 m şi lăţimea de 8,2 m (este cel mai mare edificiu de acest tip din întreaga Dacie). Elevaţia sa cuprindea ziduri din blocuri de calcar, cu o grosime de 3,2 m şi înalte de 1,8 m - 2 m, peste care venea o structură din cărămizi slab arse, până la o înălţime de cca. 5-6 m. Acoperişul era prevăzut cu ţigle şi cu olane. În apropierea colţului sudic se păstrează elementele de calcar de la o scară monumentală.

nord

Turnul-locuinţă 2 amplasat în partea sudică a platoului superior al fortificaţiei de la Costeşti.
Laturile exterioare au aproximativ 14,3 m şi 12,5 m, iar cele interioare măsoară 8,1 m şi 6,3 m Elevaţia sa cuprindea ziduri din blocuri de calcar, peste care venea o structură din cărămizi slab arse. Acoperişul era prevăzut cu ţigle şi olane.

sud

Turnul-locuinţă 3 este poziţionat în partea estică a fortificaţiei, el având rolul de a străjui drumul care, în antichitate, ducea dinspre Valea Grădiştei spre cetate. Laturile exterioare măsoară cca. 13,80 m x 14,90 m. Din turn s-a păstrat zidăria din blocuri de calcar.

est

Turnul VI a fost amplasat pe panta nordică, mai abruptă, a dealului. Din structura sa s-au păstrat doar câteva blocuri de calcar.

nord

Turnul VI a fost amplasat pe panta nordică, mai abruptă, a dealului, sub templul nr. I. Din structura sa s-au păstrat doar câteva blocuri de calcar.

nord

Pe versanţii de est, sud şi vest s-a construit un val de pământ cu traseul asemănător unei potcoave. Sistemul de construcţie al valului nu a fost unitar, ci adaptat la compoziţia umpluturii din mantaua sa. De pildă pe unele porţiuni de pe versantul de est unde s-a folosit multă piatră sfărâmată, pentru a asigura stabilitatea umpluturii aceasta din urmă a fost consolidată cu bârne aşezate oblic în contrapantă. În antichitate lungimea valului era aproximativ de 340 m. Înălţimea sa nu poate fi determinată cu precizie din pricina aplatizării sale şi, pe alocuri, a alunecării spre vale. Astăzi încă este perfect vizibil pe cea mai mare parte a traseului său şi se păstrează pe o înălţime ce variază de la 0,50 la 2,50 m.

Acesta înconjura partea superioară a mamelonului şi avea o lăţime la bază de 6-8 m. Palisada asociată lui era din stâlpi distanţaţi între ci la 3,3 m şi dispuşi pe două şiruri, Între stâlpi a fost documentată prezenţa unor bârne de lemn. Structura sa a fost schimbată parţial în ultima fază de existenţă a cetăţii, ajungând la aspectul cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de „valul roşu”.

Au fost descoperite două segmente de zid din blocuri de calcar, prevăzute cu şapte contraforţi.

A fost descoperit un segment de zid din blocuri de calcar care leagă turnurile II şi III.