A avut, de fapt, două faze distincte de construcţie: în prima sa fază, cunoscută sub numele de Comărnicel I/A, măsura 4,5 ha în interiorul meterezelor, în timp ce în a doua fază, Comărnicel I/B, era ceva mai mare, cu 6,1 ha. În prima fază, trei dintre porţi au fost întărite cu tituli, apărări de pământ în faţă, în timp ce în a doua fază, când castrul a fost mărit, toate porţile sunt întărite cu clavicule (structuri de pământ menite să împiedice accesul uşor din exterior) , şi astfel cele trei porţi încă folosite din prima fază sunt acum dublu protejate. Cele două porţi de sud-est, una din prima fază şi una din a doua, s-ar fi putut folosi ambele în acelaşi timp după extinderea castrului, deoarece nicio urmă care ar putea atesta demolarea laturii primei fază nu ar fi putut fi observat. Ambele construcţii au fost prevăzute cu şanţuri defensive. Comărnicel I, cu expansiunea sa clar vizibilă, ar fi putut fi folosit cu uşurinţă în ambele războaie şi extins pentru a găzdui mai mulţi soldaţi atunci când era cerută o garnizoană mai mare. Faptul că niciun element defensiv nu pare să fi fost considerat de prisos şi demolat la extinderea castrului lasă o fortificaţie foarte complexă, care a avut un rol defensiv clar, în ciuda apropierii de capitala dacică, ceea ce ar putea indica mai mult un scop ofensiv.