Biserica a fost ctitorită de Mihail Cantacuzino în 1702, fiind un monument reprezentativ al epocii lui Constantin Brâncoveanul. La momentul acela, biserica se afla în mijlocul curţii. În 1770 logofătul Necula Măinescu a făcut un pridvor bisericii, care nu se mai păstrează azi. A fost reparată după cutremurul din 1838 când a fost rezugrăvită. Biserica a fost repictată în ulei de G. Tătărescu în 1871. În pridvor se păstrează fragmente din vechea pictură în frescă. De asemenea, se păstrează şi urme din fresca exterioară datorate pictorului Pârvu Mutul “Zugravu”. În 1949 s-a consolidat zidul bisericii avariat de bombardamente, iar între anii 1950-1955 s-a reconstruit turla de pe pronaos.

În cadrul celor două campanii din 2006 şi 2008 au fost descoperite 127 de morminte medievale - sec. XVI-XIX. Două dintre ele prezintă indiciile unor morminte monahale. Au fost descoperite monede, obiecte de podoabă şi accesorii vestimentare.

Turnul Colţea se afla la poarta de intrare în curtea mânăstirii. A fost zidit între 1714-1715 şi se consemnează în unele scrieri că la zidirea sa au contribuit soldaţi suedezi din armata regelui Carol al XII-lea, care a trecut prin Ţara Românească după înfrângerea de către Petru cel Mare, ţarul Rusiei.
Turnul Coltei a fost ridicat pe fundaţii din piatră de dimensiuni mari şi mijlocii. Planul fundaţiilor este patrulater, uşor dreptunghiular, cu zidurile de nord şi de sud late de 2,60 şi 2,86 m. Ele sunt legate prin alte două ziduri groase de numai 1,50 m. Era construit pe mai multe niveluri, cele superioare cuprinzând clopotniţa iar acoperişul era în stil baroc cu foişor deschis circular, flancat de patru turnuleţe. Etajul superior al turnului a căzut în timpul cutremurului din 1802. Reparat, refăcându-i-se apoi două etaje din lemn, a servit ca foişor de foc până în anul 1888, când a fost demolat pentru a se construi actualul bulevard Ion C. Brătianu, prin lărgirea fostei străzi Colţea.

Cercetările arheologice din anul 1981 şi apoi din 2006 au evidenţiat cea mai mare parte a laturilor primei biserici. Aproximativ două treimi din vechea biserică (o parte din pronaos, naos şi altar) se află în curtea bisericii actuale, iar circa o treime în exterior (altă porţiune din pronaos şi un posibil pridvor) - dezvelită în porţiunea pavată cu lespezi prefabricate, paralelă cu latura de S a pridvorului bisericii actuale şi la V faţă de poarta de acces în curtea bisericii. Porţiunile lipsă se datorează unor lucrări mai vechi de sistematizare verticală a spaţiului bisericii actuale – aprox. sec. XIX-XX.