A fost descoperit un follis de la împăratul Iustinian al II-lea (705-711). Moneda a fost descoperită în camera 38, la o adâncime de -2,30-2,45 m, într-un nivel cu fragmente ceramice din sec. XIX. Acest nivel suprapune direct solul viu, ceea ce ne arată că moneda a fost antrenată cu ocazia construirii fundaţiilor Teatrului Naţional.

Cele mai vechi complexe de locuire cercetate in situ pe acest amplasament, aparţin celei de-a doua jumătăţi a sec. al XV-lea şi reprezintă cea mai nordică descoperire din perioada de început a oraşului: este vorba de două gropi menajere Gr1 şi Gr3 surprinse şi cercetate parţial în camera 21, aflată pe latura nordică a Teatrului Naţional.

Au fost cercetate trei locuinţe din sec. XVIII-XIX.

Teatrul Naţional a fost construit în anul 1852, pe baza planurilor arhitectului vienez A. Heft, care a avut la dispoziţie un teren ce se întindea în pantă, până spre zona eleşteului Cişmigiu.

În cursul anului 2004 s-a putut preciza că fundaţiile Teatrului (zona scenei) depăşesc limita amplasamentului din Calea Victoriei nr. 37 B: spre V, scena Teatrului "pătrunde" şi în parcarea amenajată de ROMTELECOM. Un zid transversal, de la N la S, delimitează, la subsolul scenei, spaţiile pentru manevrarea decorurilor.

Între camerele 23 şi 24, sub zidul despărţitor, la -0,37 m adâncime, imediat sub prima asiză de la baza zidului, a fost dezvelit un schelet în poziţie anatomică dorsală, orientat V-E (lungime = 1,57 m). Mormântul este lipsit de orice inventar funerar (s-a recuperat doar un mic fragment metalic). Absenţa acestuia sugereaza o datare a mormântului - numai dupa criterii stratigrafice - anterioară sec. al XIX-lea. Prezenţa sicriului ar putea fi luată drept dovadă a unei înmormântări normale, în cadrul unui cimitir medieval, format în jurul unei biserici mai vechi (?).