În general, valul se distinge prin nuanţa de culoare deschisă în arătură. În punctul V23, fortificaţia păstrează următoarele dimensiuni, evident influenţate de arătura sistematică: lăţimea valului = 28 metri; înălţimea maximă păstrată = 0,70 metri; lăţimea şanţului = 20 metri; adâncimea şanţului = 0,30 metri.
Arăturile sistematice, efectuate perpendicular pe monument, tind să niveleze valul şi şanţul, care sunt, aşa cum se observă din dimensiunile redate mai sus, dar şi prin măsurători efectuate pe planuri satelitare, întinse pe o suprafaţă mai mare. Actualmente nu se păstrează absolut nici un indiciu referitor la prezenţa unei evventuale berme între val şi şanţ.

În momentul amenajării canalului magistral de irigaţii de la vest de localitatea Cişmele, a cărui amenajare a tăiat aproape perpendicular fortificaţia liniară antică, a fost efectuată o cercetare arheologică prealabilă, sau mai curând o supraveghere. Au fost notate următoarele observaţii de către M. Brudiu: „Şanţul de apărare are două taluzuri pe fiecare latură. Deschiderea şanţului la primul taluz este de 16 metri, iar la cel de-al doilea taluz, de 6 metri. Baza şanţului este dreaptă, având o lărgime de 4 metri. Adâncimea totală a şanţului este de 5 metri. La partea superioară a profilului se află o lentilă de humus de culoare închisă şi de consistenţă cleioasă. Berma are o lăţime de 4,50 metri. Valul are o lăţime de 16-17 metri. Din profilul secţiunii rezultă că valul a avut două faze de construcţie. Prima jumătate a valului dinspre şanţ, care are o lentilă de sol negru la mijloc, apoi o manta de loess, iar aceasta este acoperită de un strat de humus. Cealaltă jumătate a valului, dinspre exterior, este construită din loess, care acoperă solul negru de pe prima jumătate a valului. În marginea exterioară a celei de-a doua jumătăţi, către bază, a fost descoperită o bârnă de lemn ars care a calcinat solul. Era în poziţie orizontală cu direcţie transversală pe axul valului. Bârna provenea de la un stâlp cu diametrul de 18 centimetri.”

În una dintre secţiunile întreprinse în zona „valului lui Traian” au fost descoperite urmele unei aşezări (fragmente ceramice şi unelte din silex) din perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului (aspectul Folteşti).