Cu ocazia construirii noii aripi a Muzeului, s-au descoperit într-unul din şanţurile pentru fundaţie o parte dintr-o pivniţă din secolul XVII - XVIII. Axa perpendiculară drumului pivniţei era lungă de 5,50 m. Pereţii construiţi din pietre plate şi pietre de râu, legate cu un mortar gălbui, nisipos, de proasta calitate, aveau grosimea de 43-44 cm. Fundul pivniţei se afla la o adâncime de 2,18 - 2,19 m şi era acoperit cu resturi vegetale (fân, paie). Groapa pivniţei era umplută cu bucăţi de lipitură cu urme de pari, arsă până la roşu, acestea reprezentând urmele unei clădiri deasupra pivniţei. Printre bucăţile de lipitură s-au descoperit fragmente de cahle şi ceramică din sec. XVII - XVIII. Pereţii pivniţei au fost suprapuşi de un strat medieval gros, din acre au fost scoase fragmente ceramice şi de cahle din sec. XIII - XVIII, fragmente de sticlă medievală târzie sau poate din perioada modernă, un inel de cupru din evul mediu. În şanţul conductei, trase în curtea muzeului, s-au descoperit fragmente ceramice şi de cahle din sec. XIII - XVII.

Obiectele se află la MCS, numar de inventar 7918 - 8226.