Valul nu este ars (doar uşor perpelit, ca de la arderea vegetaţiei din jurul palisadei), deci este slab conservat. La un stadiu mic de cultură denivelarea este vizibilă pe teren, dar cu profilare slabă (cca 30 cm). Foarte puţine materiale arheologice databile (şi mult gunoi, ca lângă un oraş). Pe harta militară din anii 1980 în spatele valului figurează două movile mari, care însă au fost nivelate.

Este o continuare a sectorului de limes de la Bractov Sud. Este vizibil doar 170 m, apoi se pierde, în apropierea satului Cătun. Pe jumătatea nordică a arealului este acoperit de Aşezarea romană de la Măldăeni – Valea Bratcov 1.

Troianul a putut fi urmărit numai până la primul drum neamenajat. Pe pantele superioare, relativ abrupte, este probabil acoperit de alunecări de teren. Traseul palisadei reapare la nord de satul Cătun.

Partea sudică a valului este relativ slab conservată şi relativ greu de văzut. În zona centrală şi de nord, valul este ars; în aceeaşi parte el este suprapus de rămăşiţele unei aşezări romane din al doilea sfert al secolului al III-lea (cod RAN 153286.02). Troianul are dimensiuni uzuale (o denivelare de cca 0,5 m şi o dispersie de cca 12 m. El a fost reutilizat ca drum încă din antichitate, fiindcă aşezarea care îl suprapune se distribuie relativ simetric în jurul lui.

Acest troian este menţionat de Pamfil Polonic (care nu pare să-l fi cunoscut pe cel de lângă Roşiori). Într-o formă foarte schematică – apare şi pe Harta Specht.