Aşezarea Noua a fost suprapusă de o aşezare dacică de la începutul epocii La Tène. S-a descoperit o locuinţă semiadâncită de formă rectangulară (4 x 3,5 m) cu o vatră de formă rectangulară (1 x 0.60 m) din lut bătătorit (în colţul de nord-est). Inventarul locuinţei este constituit din fragmente ceramice, o figurină antropomorfă (h=6 cm, l=3,6 cm) şi o fibulă de bronz cu resort spiralic. În stratul de cultură s-a descoperit un fragment de cupă (imitaţie după cele deliene), de culoare cenuşie, ornamentată cu solzişori, lucrată la roată.

Mormântul, aflat la 0,35 m adâncime, conşinea scheletul unui copil (6-10 ani), depus în poziţie chircită puternic, pe partea dreaptă (cu genunchii aduşi în dreptul torecelui şi cu antebraţele ridicate în dreptul feţei, aşezat cu picioarele înspre nord şi capul spre sud). Nu există informaţii despre mărimea sau forma gropii iar inventaril este format dintr-un singur vas fragmentar, aşezat în apropierea capului. Vasul, cu dimensiunea unui castron mic şi formă tronconică, şi a fost lucrat dintr-o pastă omogenă, aspră ce conţinea nisip.

Z. Szekely a susţinut că mormântul aparţine culturii Ciomortan pe baza asemănării vasului cu ceramica descoperită la Păuleni/Ciomortan, introducând în literatura de specialitate noţiunea de „Cultura Ciomortan”. Existenţa unei culturi Ciomortan este negată de Roxana Munteanu (Angvstia, 14, 2010, pp. 271-276) care consideră că este vorba de cultura Monteoru, analogii făcute în funcţie de decor, modul în care au fost modelate vasele (ex. model decorativ).