A fost descoperită o structură quasi-dreptunghiulară, cu lăţimea de 5 m, formată din două aliniamente (am folosit acest termen deoarece nu poate fi vorba nici de ziduri, nici de fundaţii). Este posibil să fie vorba de stive de cărămidă) compuse din câte 2 şiruri verticale de cărămidă roşie, aşezate atent dar fără a fi fost identificat vreun tip de liant între acestea, situate la peste 4 metri distanţă una de alta (Fig 38). Fiecare aliniament avea un rând de cărămidă roşie dispus de-a lungul structurii iar celălalt era dispus perpendicular (Fig 39/a). Între cele două aliniamente se află o umplutură format din sol cu o consistenţă medie, cu un colorit cărămiziu (probabil urmare a pigmentării acestuia de la contaminarea fragmentelor de cărămidă existente în acest amestec cu solul impregnat cu apă). Tot în cadrul acestei umpluturi au fost evidenţiate şi gunoaie recente (cioburi de vase smălţuite, tuburi de spray, resturi de folie de plastic şi resturi de haine etc, aşa cum este vizibil în Fig. 24 şi 25. Aceste gunoaie nu sunt prezente sub adâncimea de 1 m. Solul în care a fost realizată această cărămidărie este saturat în izvoare subterane, astfel că starea de degradare a complexului este avansată. Deşi structura depăşeşte limitele sondajului S6/2023 către NV şi SE, nu s-a continuat extinderea acestuia pentru a nu afecta total structura antropică evidenţiată.
O structură asemănătoare a fost evidenţiată şi în cazul sondajului S10/2023, unde a fost identificată prezenţa unui aliniament de cărămizi roşii dispuse fără liant între acestea, în timp ce în profilele de NV şi SE sunt vizibile straturi de cărămidă roşie, fără o organizare vizibilă.
O structură asemănătoare a fost evidenţiată şi în cazul sondajului S10/2023, format dintr-un aliniament de cărămizi roşii, dispuse fără liant între acestea iar în profilele de NV şi SE sunt vizibile straturi de cărămidă roşie, fără o organizare vizibilă.

Singurele informaţii concrete despre existenţa unei cărămidării se regăsesc pe hărţile istorice, mai precis pe al doilea şi al treilea plan topografic josefin, unde începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, apare marcat, în zona unde este situat complexul identificat, iniţialele „ZO”, care în legenda aferentă hărţilor menţionate au ataşată explicaţia Ziegelofen, în traducere cuptor de cărămidă. Trebuie remarcat că acest marcaj apare şi pe harta întocmită de administraţia maghiară în anul 1910 dar în Planurile directoare de tragere nu se mai regăseşte. De asemenea, în hărţile recente, respectiv în cea sovietică şi în cea militară din anul 1997 nu mai apare marcată prezenţa vreunei instalaţii de orice fel în acest areal.