Mănăstirea Sadova este atestată documentar la 20 iunie 1530, când banul Pârvu Craiovescu întăreşte dania unor moşii către aşezământ. Prima biserică, din lemn, a fost construită la sfârşitul secolul al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea de Pârvu Craiovescu, Barbu Craiovescu şi Datco Armaşul.
Biserica de zid a fost ridicată în anul 1633 de către Matei Basarab, în locul vechii biserici de lemn, descrisă în documente ca fiind „bătrână şi din lemn stricat”. Din aceeaşi perioadă datează şi zidul de incintă, înalt de 6-7 metri, prevăzut cu turnuri de colţ şi metereze.
Preda Brâncoveanu continuă lucrările începute de Matei Basarab, construind chiliile şi turnul-clopotniţă. Nepotul său, Constantin Brâncoveanu, desfăşoară lucrări de reparare a bisericii şi ridică bolniţa cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, între anii 1692 şi 1693.
Bolniţa este refăcută între anii 1793 şi 1801 de către egumenul Paisie. La mijlocul secolului al XIX-lea, mănăstirea era grav avariată, atât din cauza incursiunilor otomane repetate, cât şi a cutremurului din 1838. Noi lucrări de reparaţie sunt realizate între anii 1851 şi 1854 de către egumenul Dionisie Romanul.
Între anii 1903 şi 1904, Mănăstirea Sadova este restaurată complet, fiind resfinţită în 1904 în prezenţa regelui Carol I. În anul 1959, aşezământul monahal este transformat în biserică de mir. Este restaurată în anul1990, iar din 1992 acesta îşi redobândeşte statutul de mănăstire. Ultimele lucrări de restaurare datează din perioada 2003-2009.

Biserică de plan triconc, cu abside poligonale la exterior şi semicirculare la interior, cu proscomidie şi diaconicon tratate ca mici încăperi separate şi cu turlă pe naos. Un brâu puternic profilat împarte faţada în două registre inegale, decorate cu firide semicirculare din cărămidă aparentă şi fond tencuit. Faţada de vest are un pinion trapezoidal, cu două nişe mediane, semicirculare, geminate pe consolă, încadrate de nişe circulare. Uşa de acces în biserică, aflată pe faţada de vest, este protejată de o copertină semicirculară pe coloane din piatră. Ferestrele semicirculare sunt lărgite. Clopotniţa masivă de pe naos are bază pătrată surmontată de o bază octogonală. Biserica a fost construită de Matei Basarab la 1633, pe locul unei mănăstiri anterioare, din lemn, databilă secolul XVI. Între 1903-1905 biserica a fost renovată fiind modificată decoraţia originară.

Era situată în colţul de nord-vest al ansamblului, iniţial în afara incintei fortificate principale, o poziţionare standard pentru bolniţe pentru a izola bolnavii de restul comunităţii.

Clădirea era formată din trei camere cu două săli de acces cu ziduri masive, toate boltite cu bolţi în semicilindri. Sistemul constructiv este compus din zidărie de cărămidă îngustă legată cu mortar de var obişnuit, pardoseli din scândură, şarpantă pe scaune din lemn.

Distrusă de cutremul din 1838. În prezent este în stare de ruină. În perioada interbelică se mai păstra un zid şi foişorul cu arcade trilobate. În prezent, se mai păstrează câteva fragmente de coloane, părţi de zidărie şi părţi inaccesibile din beciuri.

Mai păstrează doar o jumătate din nivelul său inferior.

În colţul de sud-vest al incintei mănăstirii

Zidul de incintă un traseu de plan pentagonal neregulat. Este dărâmat până la 50-60 cm de la nivelul de călcare fiind acoperit cu pământ.