Biserica a fost fondată prin evlavia doamnei Maria, soţia domnitorului Şerban Cantacuzino, în 1683, pe un plan nou, creaţie a secolului al XVII-lea, în formă de dreptunghi alungit, fără abside laterale, cu absidă poligonală pentru altar. De-a lungul anilor biserica a suferit mai multe lucrări de restaurare. În 1932-1933 au fost realizate lucrări de restaurare a bisericii. Într-un document din 1937 se relatează starea precară în care se afla biserica şi se aprobă noi lucrări de restaurare, precum refacerea tencuielii, repararea stranelor, curăţarea tâmplei, vopsitul turlei, aşezarea unor geamuri cu ramă de fier. În 1938, Comisiunea Monumentelor Istorice aprobă restaurarea picturii bisericii, precum şi executarea încălzirii centrale. În acelaşi an a fost restaurată şi pictura din interiorul bisericii, la altar, naos şi pronaos. În 1939 au fost aprobate lucrări de instalare a luminii electrice. În 1940 sunt descoperite picturile originale, ascunse în timp de varul dat în urma unor reparaţii din trecut, picturi aflate pe toată suprafaţa zidurilor, naosului şi pronaosului.

Pisania bisericii se află la intrarea în biserica şi descrie urmatoarele: Această svântă şi Dumnezeiască biserică iaste zidită şi înălţată din temelia ei până în săvârşitu de luminata Doamna Maria a luminatului Domn Io Şerban Cantacuzino Basarab Voievod, oblăduitorul Ţării Româneşti, care întru lauda şi proslăvirea svântului hramu văvedenie prea sveatie vladicitu naşei bogorodati i prinovianii Marii, ca să le fie măriilor sale, fiilor şi părinţilor vecinică pomenire şi sufletelor răpaos şi fericire, leat 1683.

Cercetări preventive în curtea clădirii Palatului Nifon, aflat la sud-vest de biserică, au dus la descoperirea a 61 de morminte, cu inventar relativ sărăcăcios şi mai multe cazuri de reînhumări, datate în sec. XVIII.