Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   100530.01
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   GR-I-s-A-14756
Nume   Cetatea medievală Giurgiu - Insulă
Județ   Giurgiu
Unitate administrativă   Municipiul Giurgiu
Localitate   Giurgiu
Punct   Insulă
Reper   Situl se află în partea de sud a oraşului, pe malul de nord al Canalului Plantelor, respectiv pe malul stâng al braţului Sfântul Gheorghe, vis-a-vis de Muzeul Teohari Antonescu şi de Parcul Alei, la sud de strada Digului, în punctul Insulă.
Reper hidrografic - nume   Dunărea
Reper hidrografic - tip   fluviu
Forma de relief   insulă
Utilizare teren   locuire
Categorie   locuire
Tip   aşezare militară
Descriere   Nu se cunoaşte cu certitudine momentul de început al fortificaţiei medievale din Insulă. Rămâne în continuare ipoteza construirii acesteia de către genovezi, cândva la începutul secolului al XIV-lea. Primele menţiuni despre cetatea medievală de la Giurgiu atează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, înainte de 1386, deci cetatea funcţiona şi a fost chiar distrusă înainte de domnia lui Mircea cel Bătrân („Itinerariul de la Bruges” şi „Codex Latinus Parisinus”). Primul document intern care menţionează oraşul Giurgiu datează din 11 mai 1409 fiind emis de cancelaria Ţării Româneşti şi semnat de Mircea cel Bătrân chiar din „cetatea Giurgiului”. Cetatea a fost reconstruită de Mircea cel Bătrân la începutul secolului al XV-lea. Este apoi cucerită între 1417 şi 1420 de Mehmed Celebi. Cucerirea din 1420 corespunde unui nivel de distrugere destul de serios, zidurile de incintă fiind puternic afectate, necesitând ample lucrări de reparaţii. Cronicile otomane chiar menţionează faptul că cetatea Giurgiu a fost întemeiată de sultanul Mehmed I. O altă distrugere are loc în 1427, fiind legată de cucerirea cetăţii de către Dan al II-lea şi de Pippo Scolari, comite de Timişoara. Dan al II-lea realizează o serie de lucrări de restaurare. După domnia lui Radu cel Frumos, cetatea Giurgiu intră definitiv sub controlul otoman. Oraşul Giurgiu este cucerit în 1770 de trupele ruseşti conduse de generalul Olitz şi abia un an mai târziu este cucerită şi fortificaţia din insulă, apărată în acel moment de 10000 de soldaţi otomani şi 80 de tunuri. Atât oraşul cât şi cetatea din insulă revin Imperiului Otoman după pacea de la Kukiuk-Kainargi din 1774. Cetatea Giurgiu şi oraşul rezistă asediului armatei habsburgice conduse de generalul Friederich Josias de Saxa-Coburg din 2 – 8 iunie 1788. Din această perioada datează numeroase planuri şi hărţi ale oraşului şi ale cetăţii din insulă. În perioada războiului ruso-turc din 1806-1812, Giurgiu a fost una din principalele zone de conflict, oraşul fiind cucerit abia în anul 1809, de armatele ruse conduse de generalii Michelson şi Miloradovici. Pentru prima oară însă, cetatea din insulă nu a mai reprezentat un obiectiv strategic, fiind folosită, succesiv, de ambele tabere, ca depozit de muniţii şi materiale. Cu toate acestea, după desfăşurarea evenimentelor din Ţara Românească din 1821, otomanii au iniţiat, în perioada 1824-1826, ample măsuri de reparare a vechii cetăţi, solicitând în acest sens o serie de materiale din partea domnitorului Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828). În urma tratatului de la Adrianopole din 1/14 septembrie 1829, Imperiul Otoman se obliga să elibereze accesul la Dunăre, să restituie Ţării Româneşti cetăţile de pe malul stâng al Dunării: Giurgiu, Turnu şi Brăila, împreună cu ostroavele de pe acest mal etc. Cetatea de insulă este evacuată de otomani, fiind încredinţată trupelor ruseşti, urmând ca zidurile să fie demantelate. După preluarea cetăţii în 1829, ofiţerii din statul major ţarist au întocmit o ultimă schiţă releveu executată pe teren. Piatra cetăţii a fost ulterior refolosită de populaţia oraşului pentru realizarea altor construcţii.
Arheologic au fost documentate 11 faze de construcţie şi reconstrucţie. Prima etapă o constituie o fortificaţie poligonală din piatră datând de la începutul secolului al XIV-lea. Faza a doua corespunde reconstruirii din timpul lui Mircea cel Bătrân care refoloseşte vechea fortificaţie, devenită acum un turnul de colţ de pe latura de nord-vest. Fazele III – XI reprezintă reparări şi lărgiri ale fortificaţiei II, realizate între secolele XVI – XIX.
Suprafața sitului   1,072 ha
Riscuri naturale   Inundaţii: 3 / 13.04.2018; Exces de apă în sol: 5 / 13.04.2018
Data ultimei modificări a fişei   24.04.2023
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Cetate  Epoca medievală dezvoltată (secolele XIV - XIX)   1380 - 1390; 1409 

Arheologic au fost documentate 11 faze de construcţie şi reconstrucţie ale cetăţii Giurgiu din insulă. Prima etapă o constituie o fortificaţie de formă poligonală care se înscrie într-un cerc cu diametrul de 13 metri. Pentru înălţarea ei, constructorul a fost obligat să consolideze terenul nisipos existent pe insulă, realizând o platformă de formă pătrată, mărginită de piatră fasonată, iar în interior piatră de carieră prinsă în mortar, pe un sistem de bârne în formă de grilă. În pământ, această platformă coboară 1,5 metri. Apoi, cu o retragere de un metru, s-a ridicat o altă platformă, înaltă de 0,5 metri, cu rol de sparge-val. Zidul de incintă a fost clădit deosebit de îngrijit, fiind ridicat din blocuri mari de calcar, făţuite la exterior şi îmbrăcate în 3-4 asize de cărămizi romane refolosite, aşezate atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Această fortificaţie care precede domnia lui Mircea cel Bătrân şi chiar a primilor Basarabi face parte din categoria turnurilor-locuinţă. Faza a II-a, care corespunde reconstruirii din timpul lui Mircea cel Bătrân, refoloseşte vechea fortificaţie, devenită acum un turnul de colţ de pe latura de nord-vest. Zidul de incintă al cetăţii II avea grosimea de 3 metri fiind înălţat din blocuri mari de piatră făţuită la exterior, iar emplectonul compus din piatră de carieră, prinsă într-un mortar hidrofug. Pentru orizontalizare, zidul avea în compunerea sa grinzi de lemn cu diametre cuprinse între 20 şi 25 centimetri, ale căror locaşuri sunt încă vizibile, în formă de grătar. Cetatea avea o formă rectangulară, după cum este descrisă şi în cronica lui Walerand de Wavrin din 1445. Fazele III – XI reprezintă reparări şi lărgiri ale fortificaţiei II, realizate între secolele XVI – XIX. La sfârşitul secolului al XVI-lea cetatea Giurgiu era apărată la nord de un turn circular, înalt de 8 metri şi gros de cca 3 metri, iar diametrul la interior era de 3,2 metri. Cele două etaje ale turnului erau despărţite de o podea de lemn, iar accesul al etajul superior se făcea printr-o scară de lemn. În partea superioară prezenta creneluri late, între acestea fiind amplasate tunuri care băteau până la o distanţă de 200 de metri. Turnul circular se afla la o distanţă de 22 de metri faţă de un bastion pentagonal având aceeaşi înălţime, fiind construit monolit. Accesul în bastion se făcea pe o scară din piatră, din care se mai păstrează şase trepte. Grosimea curtinei care lega turnul de bastion era de cinci metri. Bastionul adăpostea o baterie de artilerie de cinci piese. Poarta de intrare în cetate se afla pe latura de vest şi era protejată de o curte exterioară, apărată la rândul ei de un zid de piatră, cu o grosime de un metru şi terminat cu o palisadă din lemn. Pe partea sudică, cetatea avea două turnuri de formă rectangulară, cu diagonale de 13 metri fiind realizate din piatră făţuită la exterior, emplecton din piatră de mortar şi piatră de râu. Întreaga fortificaţie era apărată de un şanţ umplut cu apă, a cărui adâncime putea ajunge la circa 2 metri.

 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. cercetare sistematică 1993 - 1998

Muzeul Militar Naţional CĂPĂȚÂNĂ Dan
2. cercetare sistematică 1975 - 1989

Direcția Patrimoniului Cultural Național * *
Muzeul Județean Ilfov * *
Muzeul Raional Giurgiu * *
Muzeul Militar Naţional CĂPĂŢÂNĂ Dan
3. cercetare sistematică 1955

Săpătura arheologică a urmărit secționarea transversală a insulei Sf. Gheorghe, de la nord la sud, printr-o secțiune lungă de 66 de metri și lată de 2 metri, scopul fiind obținerea de informații referitoare la stratigrafie, identificarea zidului de incintă precum și a zidurilor altor construcții din interiorul cetății, în vederea stabilirii cronologiei și a fazelor de construcție. Cercetarea arheologică din anul 1955 a suprins un număr de șase ziduri cu diferite orientări în plan, unul dublat, fără a se putea face o legătură stratigrafică între ele, cu atât mai mult cu cât prezentau tehnici constructive diferite. Cercetarea a fost îngreunată și de faptul că până în acel moment locul fusese folosit ca și groapă de gunoi de către locuitori.

* CERNOVODEANU Paul
Muzeul Național de Antichități BARNEA Ion
CONSTANTINESCU Preda
Muzeul Raional Giurgiu IONESCU Mihail
RĂDULESCU Gheorghe
MIRONESCU Eusebiu

Bibliografie
1. Căpăţână, Dan, Bătălia de la Giurgiu 1595, 1999 [Publicaţie]
2. Popa, Traian, Cetatea medievală Giurgiu, 2001 [Fişă tehnică] (sursa fişei de sit)
3. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. II, București, 2004, p. 1225, poz. 1 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
4. Căpăţână, Dan, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1983-1992, Cimec-Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti, 1993, https://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=720 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
5. Căpăţână, Dan, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1994, Cimec-Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti, 1995, https://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=15 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
6. Căpăţână, Dan, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1997, Cimec-Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti, 1998, https://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=500 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
7. Căpăţână, Dan, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1998, Cimec-Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti, 1999, https://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=1614 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
8. Căpăţână, Dan, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1995, Cimec-Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti, 1996, https://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=244 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
9. Bottez, Ioan Aurel; Gacichevici, Anne Marie; Dumitrescu, Dana, Studiu istoric de fundamentare al Planul Urbanistic Zonal și Regulamentului Local de Urbanism, Planul Urbanistic General al Municipiului Giurgiu, 2014 [Studiu istoric]
10. Căpățână, Dan; Harhoiu, Cristina; Vrabie, Virgil, Cetatea din insulă - Giurgiu, Materiale și Cercetări Arheologice, București, 1980, 537 - 544, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=122821-cetatea-din-insula-giurgiu--materiale-si-cercetari-arheologice-institutul-de-arheologie-vasile-parvan--14-1980 [Publicaţie]
11. Croitoru, Gabriel Felician, O cronică a cercetărilor arheologice de la Cetatea Giurgiu, Collegium Mediense, II, Mediaş, 2012, 60 - 65, https://tinyurl.com/44cffpvx [Publicaţie]
12. Anghel, Gheorghe, Cetăţile dunărene şi dezvoltarea unor centre urbane din Ţara Românească, Historia Urbana, IV, Editura Academiei Române, București, 1996, 113 - 122 [Publicaţie]
13. Barnea, Ion; Cernovodeanu, Paul, Șantierul arheologic Giurgiu, Materiale și cercetări arheologice, IV, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1957 [Publicaţie]
 
 
Scroll