Au fost descoperite locuinţe semiîngropate şi mai multe gropi pentru păstrarea proviziilor.

Necropola de incineraţie din perioada romană a fost în cea mai mare parte deranjată de mormintele cimitirului medieval. S-au descoperit 12 morminte certe şi indicii ale existenţei altora, cu osemintele depuse în urnă sau direct în groapă.

Au fost descoperite peste 120 de morminte, din care 50% cu inventar precum bijuterii şi monede, cercetate în trei necropole aparţinând satului Măneşti, cea principală fiind datată în secolele XVI - XVIII, adiacentă bisericii, în timp ce celelalte două sunt datate în sec. XIV - XV.

Locuirea din acest sit este atribuită existenţei satului Măneşti, atestat documentar în acte din secolul al XVI-lea.

Fundaţiile bisericii de sec XVI erau vizibile la suprafaţă, fiind cercetate arheologic în 1972. Biserica avea formă treflată cu absidele circulare în interior şi poligonale în afară, cu zid separator între naos şi pronaos. Biserica a avut axul longitudinal de 16 m. şi cel lateral de 8 m. Întreaga fundaţie, mai lată decât paramentul, a fost susţinută de şiruri de stâlpi de lemn.

În cercetările din 2008 au fost identificate două ateliere de reducere a minereului. Primul era compus din două segmente: o groapă de alimentare de 4,50 x 3,80 m, ce cobora până la -0,85 m şi cuptorul propriu-zis din care s-a identificat un segment din baza peretelui nordic, uşor arcuit, cu înălţimea de 0,21 m. Jur împrejurul cuptorului, au fost găsite resturi din pereţii acestuia. Al doilea cuptor era mai mic, cu inventar recuperat mai sărac, fără să i se poată stabili forma şi dimensiunea.

În cercetările din 2008 au fost identificate mai multe gropi de provizii şi materiale ceramice.