În perioada 3–20 august 2009, în cadrul cercetărilor arheologice preventive desfășurate în localitatea Pristol (jud. Mehedinți), punctul „Stația de pompare” (km fluvial 846), a fost investigată o stațiune arheologică documentată anterior prin cercetări de suprafață. Situl prezenta urme de locuire din mai multe epoci: neolitic (culturile Criș și Vinča), epoca bronzului (cultura Verbicioara), Hallstatt (A–C), Latène (sec. IV–III a.Chr.) și evul mediu timpuriu (sec. X–XIII). A fost trasată o secțiune (SI/2009) de 20 x 1 m, orientată N–S, amplasată strategic pentru a evita zona arată recent și pentru a intercepta concentrarea materialelor arheologice identificate anterior. Stratigrafia secțiunii a evidențiat cinci niveluri distincte, dintre care trei conțineau materiale arheologice relevante. Nivelurile superioare (0–0,60 m) au furnizat fragmente ceramice neolitice (cultura Criș), materiale din epoca bronzului și evul mediu timpuriu, precum și unelte din silex și blocuri de chirpici. La adâncimea de -0,40 m au fost identificate urmele unei locuințe de suprafață, cu pereți din chirpici și un vas de provizii fragmentat, fără urme de incendiere, sugerând o prăbușire structurală. În caroul 3 a fost descoperită o groapă ovală (G1/2009), cu materiale ceramice și unelte de silex, adâncă până la 1,35 m, unde s-a atins stratul steril. Rezultatele sondajului confirmă existența unei locuințe de suprafață aparținând fazei finale a culturii Criș, iar prezența materialelor din epoca bronzului și evul mediu timpuriu indică o locuire pluristratificată a zonei. Cercetarea contribuie semnificativ la înțelegerea dinamicii locuirii în zona Dunării de Jos, oferind date relevante privind succesiunea culturală și organizarea spațiului în perioadele preistorice și medievale.