Biserica (C1), care corespunde celui de-al doilea edificiu interceptat în anul 1975, se înscrie în rândul celor cu fundaţie de piatră şi elevaţie din lemn. De dimensiuni mari, cu o lungime de aproximativ 18 m, aceasta a funcţionat începând cu sfârşitul veacului al XV-lea şi până în prima parte a secolului al XVII-lea. Edificiul cunoaşte o compartimentare specifică ritului ortodox, cu pronaos, naos şi altar, cu precizarea că atât pronaosul, cât şi altarul prezintă un traseu poligonal. Biserica a fost abandonată undeva în prima jumătate a secolului al XVII-lea, unul dintre factori fiind şi aluviunile scurse de pe versantul la poalele căruia s-a şi ridicat construcţia (8), materialul lemnos fiind recuperat. O altă observaţie constă în faptul că din suprafeţele cercetate nu rezultă că acest edificiu ar fi suprapus altul mai vechi.
În jurul bisericii s-a dezvoltat o necropolă ce a funcţionat până în prima jumătate a veacului al XVII-lea. În totalitate au fost interceptate un număr de 17 morminte, cu un inventar sărăcăcios, dispuse pe două şi chiar trei niveluri.

La aproximativ 30 m est de biserică a fost interceptată o altă construcţie, notată C2. Aceasta este una de mari dimensiuni, cu lungimea de 22,20 m şi lăţimea de 8,20 m. Interiorul cunoaşte o compartimentare pluricelulară, încăperile fiind dispuse în anfiladă (de la est la vest Cam. 1, Cam. 2 şi Cam. 3). Încăperea mediană (Cam. 2) este şi cea mai mare, descriind un perimetru de 6,80 x 6,25 m, în timp ce celelalte două, de dimensiuni egale, sunt ceva mai mici de 6,25 x 6,25 m. De asemenea, a fost interceptat un gol cu ambrazură evazată realizat din cărămidă, dispus în axul central al clădirii şi care asigura trecerea din Cam. 2 în Cam. 3. În cazul trecerii din Cam. 2 în Cam. 1, din cauza faptului că şanţul nu a putut fi săpat pe axul central al edificiului, intrarea a putut fi doar anticipată prin prezenţa asizelor de cărămidă surpinse în zidărie. Se pare că încăperile au fost boltite în semicilindru, în nivelul de dezafectare găsindu-se numeroase lespezi de tuf calcaros. Accesul în interiorul clădirii se realiza, cel mai probabil, pe latura sudică a acesteia. Din păcate, pe această latură, nu s-au obţinut rezultate satisfăcătoare, zona vizată de noi fiind distrusă de numeroase intervenţii edilitare, mai noi sau mai vechi, realizate fără asistenţă arheologică. Astfel, a fost dezafectată mai bine de jumătate din latura sudică împreună cu colţul sud-vestic al clădirii.

Parte din edificiu (care are cod ansamblu 121064.04.02) a fost suprapus de o locuinţă de suprafaţă (C4) ce a dispus şi de un atelier de feronerie. Aceasta a funcţionat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea.