În cursul săpăturilor efectuate de către Constantin Matasă au fost identificate mai multe vetre, atribuite diferitelor niveluri eneolitice, alături de aglomerări de ceramică, unelte de piatră, oase de animale, etc. interpretate ca reprezentând restul unor construcţii distruse de foc. Nu sunt publicate informaţii extinse despre aceste structuri, despre care se precizează doar că aveau cca. 30 – 40 mp şi erau ridicate în sistem paiantă. Au fost observate şi mai multe pavaje de piatră, atât în zonele centrale, cât şi spre marginile platourilor.
Cercetările din 2011-2013 s-au concentrat în zona de sud-est a platoului inferior, fiind dezvelite structuri aparţinând mai multor secvenţe cronologice: o locuinţă incendiată Cucuteni A, un rest de locuinţă neincendiată Cucuteni A-B, un segment de şanţ din perioada timpurie a epocii bronzului, un pavaj de pietre din perioada mijlocie a epocii bronzului. O secţiune trasată pe latura de est a sitului, în apropierea drumului de exploatare agricolă care permite accesul dinspre sat, a permis efectuarea unor observaţii privind şanţul de apărare săpat aici în cursul fazei Cucuteni A.
Inventarul mobil identificat în cursul săpăturilor este unul deosebit de bogat. Ceramica eneolitică în special, bine conservată, este cea care a atras de timpuriu atenţia. Alături de aceasta s-au aflat unelte de piatră şi os, plastică antropomorfă şi zoomorfă.

Au fost descoperite fragmente ceramice fragmentare şi câteva unelte de piatră şi os din perioada timpurie a epocii bronzului.

Au fost descoperite fragmente ceramice fragmentare şi câteva unelte de piatră şi os din perioada mijlocie a epocii bronzului.

Au fost descoperite câteva fragmente de vase şi o statuetă antropomorfă din epoca fierului.

Cea mai veche fază, documentată doar prin câteva fragmente ceramice, pentru care nu se menţionează contextul, datează din timpul culturii Precucuteni, faza III.