Informaţii despre sit
Localizare
|
|
Afişează pe harta României
*
|
Cod RAN
|
|
125383.01 |
Nume
|
|
Situl arheologic de la Slătioara - Valea Luncii |
Județ
|
|
Olt |
Unitate administrativă
|
|
Slătioara |
Localitate
|
|
Slătioara |
Adresa
|
|
Drumul Express Craiova - Piteşti km 42 |
Punct
|
|
Valea Luncii |
Reper
|
|
Situl arheologic se află la cca 500 de metri sud-sud-vest de satul Slătioara, aproape de intersecţia DJ677 cu Drumul Express Craiova Piteşti (DX12) între km 41+720 – km 42+040, la cca 2 km de malul vestic al Oltului, fiind înconjurat la nord, vest şi sud vest de valea pârâului Valea Luncii. |
Reper hidrografic - nume
|
|
Valea Luncii |
Reper hidrografic - tip
|
|
pârâu |
Forma de relief
|
|
terasă |
Utilizare teren
|
|
drum |
Categorie
|
|
locuire |
Tip
|
|
aşezare |
Descriere
|
|
Situl a fost identificat pe traraseul Drumului expres Craiova-Piteşti, tronsonul 2, lotul 2, km. 41+720 – 42+040, cu ocazia diagnosticului arheologic intruziv efectuat în lunile octombrie-noiembrie 2019. Situl nou identificat a fost denumit Situl nr 2 - Slătioara, comuna Slătioara, judeţul Olt. În urma cercetărilor arheologice preventive efectuate în perioada 21.01- 27.03.2020 au fost identificate 282 de complexe reprezentând: 19 structuri de locuire (6 locuinţe de suprafaţă şi 13 locuinţe adâncite); 3 instalaţii de încălzire (2 cuptoare menajere şi o vatră), 86 de gropi şi 174 gropi de stâlpi. Dintre aceste, două complexe aparţin epocii bronzului; 4 primei epocii a fierului, 266 epocii romane; 3 se datează în secole IV-VI p. Chr.; 1 în secolele VI-VII şi 6 în evul mediu târziu. În cadrul sitului, nivelurile din epoca bronzului şi epocă romană sunt bine individualizate, pentru celelalte perioade istorice, în suprafaţa cercetată fiind identificate numai complexe arheologice. Nivelul din epoca brozului este prezent în partea de est a sitului şi are o grosime maximă de 0,10-0,15 cm. Nivelul din epoca romană apare imendiat sub stratul de pământ arat, fiind în unele locuri puternic afectat de lucrările agricole. El atinge o grosime maximă de 0,30 m. |
Descoperitor
|
|
Dragoş Alexandru Măndescu, Ion Dumitrescu, Marius Păduraru, Andi-Ioan Piţigoi |
Data descoperirii
|
|
2019 |
Suprafața sitului
|
|
8 ha |
Stare de conservare
|
|
bună / 17.02.2023 |
Riscuri naturale
|
|
Cutremur: 3 / 17.02.2023; Inundaţii: 4 / 17.02.2023; Exces de apă în sol: 4 / 17.02.2023; Exces de salinitate în sol: 3 / 17.02.2023 |
Riscuri antropice
|
|
Demolare: 3 / 17.02.2023 |
Regim de proprietate
|
|
privat |
Data ultimei modificări a fişei
|
|
17.02.2023
|
|
|
Componente în cadrul sitului
|
Categorie/ Tip
|
Epoca (Datare)
|
Cultura/ Faza culturală
|
Atestare documentară
|
Descriere/ Observații
|
Cod LMI
|
aşezare
|
Epoca bronzului mijlociu
|
Verbicioara
|
|
Locuirea din epoca bronzului este slab reprezentată în cadrul sitului, cu doar două complexe: o groapă cu resturi menajere – cx. 186 şi o locuinţă adâncită – cx. 268. Un nivel de slab din epoca bronzului a fost observat în partea de sud-est a suprafeţei cercetate, în zona complexului cx. 268. Inventarul gropii, cât şi al locuinţei a fost reprezentat doar ceramică. Pe baza ceramicii, nivelul de locuire din epoca bronzului poate fi atribuit culturii Verbicioara.
|
|
aşezare
|
Hallstatt
(700 - 500 a. Chr)
|
Ferigile - Bârseşti
|
|
Prima epocă a fierului este şi ea slab reprezentată în cadrul sitului de la Slătioara, patru complexe fiind atribuite acestei perioade: cx. 4, cx. 5, cx. 30, cx. 176. Complexele din prima epocă a fierului par a se grupa în partea de vest a suprafeţei cercetate, însă nu a fost sesizat un nivel de depunere aparţinând acestei epoci. Cele patru gropi: aveau dimensiuni mici, cu diametrele cuprins între 0,50 m şi 0,90 m şi adâncimile cuprinse între 0,30-0,50 m. Cu excepţia gropii cx. 176, care conţinea fragmentele ceramice provenind de la un vas de mari dimensiuni, inventarul celorlalte se compunea doar din câteva fragmente ceramice.
|
|
aşezare civilă
|
Epoca romană timpurie
(sfârşitul secolului al II-lea p. Chr - sfârşitul secolului al III-lea p. Chr.)
|
romană
|
|
Locuirea din epoca romana este cel mai bine reprezentată în cadrul sitului de la Slătioara, cu 266 de complexe şi cu un nivelul de cultură având o grosimea de 0,20 m - 0,35 m. Structurile identificate în cadrul locuirii romane, locuinţe, vatră, gropi, sunt specifice unei aşezări rurale romane – vicus. Complexe atribuite epocii romane reprezentau: locuinţe – 16 (6 locuinţe de suprafaţă şi 10 locuinţe adâncite); gropi – 77; gropi de stâlpi - 172; instalaţii de încălzire (vatră) - 1. Locuinţele de suprafaţă, în număr de 6, aveau structura de susţinere constituită din stâlpi de lemn, cu diametre de 0,20-0,35 m şi gropile de formă tronconică. Stâlpii erau dispuşi, de obicei, câte trei pe laturile scurte şi câte 4 până la 6 pe laturile lungi, distanţa dintre ei fiind de 1,20-1,50 m. De aici a rezultat şi numărul mare de gropi de stâlpi identificate în cadrul sitului. Din cele 172 de complexe identificate ca gropi de stâlpi, 63 sunt legate structural de cele 6 locuinţe. În plan, forma locuinţelor de suprafaţă era rectangulară. Dintre cele şase locuinţe de suprafaţă cercetate, în cazul a trei s-a putut fi stabilit foarte clar traseul şi planul lor: SL2, SL3 şi SL4. SL2 măsura 6,20 m × 4,40 m, SL3 - 3,75 m×3,50 m şi SL4 - 4,10 m × 3,90 m. Prin urmare, SL3 şi SL4 erau monocelulare, dimensiunile fiind similare cu ale locuinţelor adâncite. Dimensiunile SL2 sunt specifice unei locuinţe cu două încăperi, dispunerea complexelor cx. 98 şi cx. 99 pare a sugera existenţa unui perete despărţitor. Locuinţele adâncite din epoca romană din aşezarea de la Slătioara, în număr de 10, cele mai multe dintre ele aveau formă rectangulară, cu colţurile rotunjite, (doar două erau de formă relativ ovală – cx. 150 şi cx. 152), cu suprafaţa de 9 până la 16 mp, cu groapa în care au fost amenajate având o adâncimea cuprinsă între 0,30-0,50 m, unele cu trepte cruţate în interior. La unele dintre ele au fost sesizaţi şi stâlpii de susţinere a pereţilor şi acoperişului. Pe lângă structurile de locuire, în aşezare au fost cercetate 77 de gropi, cele mai multe cu resturi menajere. Dispunerea complexelor în plan, suprapunerile lor, precum şi observaţiile stratigrafice sugerează existenţa în aşezare romană de la Slătioara a două faze de locuire, fără însă a putea fi departajate cronologic la momentul de faţă. Materialele arheologice descoperite în aşezare: fibule (fibule în formă de ancoră, fibule cu piciorul întors pe dedesubt); aplică de curea cu decor ajurat, monede (un denar de la Lucius Verus şi un mic depozit monetar conţinând 7 piese emise de Gallienus, Claudius II Goticus şi Aurelian) permit datarea aşezării romane de la Slătioara în intervalul cuprins între mijlocul secolului al II-lea şi sfârşitul secolului al III-lea p. Chr.
|
|
gropi menajere
|
Epoca migraţiilor
(secolele IV-VII p. Chr)
|
|
|
Au fost cercetate trei gropi menajere (cx. 22, cx. 211 şi cx. 270) datate între secolele IV - VI p. Chr şi una datată între secolele VI - VII p. Chr.
|
|
aşezare civilă
|
Epoca medievală dezvoltată
|
românească
|
|
Au fost identificate două locuinţe adâncite (cx. 68 şi cx. 264), ambele având câte un cuptor menajer (cx. 67 şi cx. 262) şi suprastructura susţinută de stâlpi de lemn (doar câte un singur stâlp a fost identificat în locuinţe: cx. 108 şi cx. 264A). Atât în cx. 68, cât şi în cx. 264, deşi nu au apărut fragmente ceramice, totuşi forma cărămizilor folosite la amenajarea vetrelor, precum şi alte materiale descoperite permit datarea complexelor în evul mediu târziu, în secolele XV-XVI (nasture de bronz, cuţit cu tija lată şi prevăzută cu nituri - de tip cu mâner lamelar „cu gât”).
|
|
|
|
Cercetare
|
|
Tip
|
An
|
Observații
|
Instituția
|
Nume
|
Prenume
|
1.
|
cercetare preventivă
|
2020
|
Cercetarea s-a desfășurat în perioada ianuarie - aprilie 2020 cf. Autorizației de cercetare preventivă nr. 26/21.01.2020.
|
Muzeul Judeţean Argeş - Piteşti
|
MĂNDESCU
|
Dragoș
|
DUMITRESCU
|
Ion
|
PĂDURARU
|
Marius
|
PIȚIGOI
|
Ioan Andi
|
SC. Banat Archaeosave S.R.L.
|
HEROIU
|
Andrei
|
GHEORGHIU
|
Laura
|
GRUMEZESCU
|
Gabriel
|
2.
|
diagnoză
|
2019
|
|
Muzeul Judeţean Argeş - Piteşti
|
MĂNDESCU
|
Dragoș
|
DUMITRESCU
|
Ion
|
PĂDURARU
|
Marius
|
PIȚIGOI
|
Ioan Andi
|
|
Bibliografie
|
1.
Dumitrescu, Ion, Comănescu, Florin Laurențiu, Fișă de sit arheologic: Situl de la Slătioara - Valea Luncii, 2022 [fișă de sit] (sursa fişei de sit)
|
2.
Măgureanu, Andrei, Fișă de sit arheologic: Dealul Valea Luncii de la Slătioara, 2020 [Fişă de sit] (sursa fişei de sit)
|
3.
Măgureanu, Andrei, Studiu arheologic teoretic Slătioara, jud. Olt, București, 2020, 2 - 9 [Studiu istoric] (sursa fişei de sit)
|
4.
Guțică - Florescu, Laurențiu, Cuvânt înainte, Radian Vasile, Cornel Manolescu, Monografia comunei Slătioara - Olt, Caracal, 2020, 4 [Publicaţie]
|
|
|
|
Fotografii sit
|