Două complexe, cx. 18A şi 77A, au fost datate larg, ele fiind considerate preistorice. Funcţional, complexele au fost identificate ca gropi cu resturi menajere. Ambele aveau formă tronconică, circulare în plan, cu adâncimile de la conturare cuprinse între 0,80-0,90 m. În inventar conţineau oase şi câteva fragmente ceramice lucrate cu mâna, atipice.

Complexele atribuite perioadei celei de-a doua epoci a fierului, în număr de 11, documentează prezenţa în situl de la Braneţ a unui nivel de locuire, cu structuri specifice unei aşezări deschise, respectiv locuinţe şi gropi. Locuinţa (cx. 94) este de tip „adâncit”, de formă rectangulară (5,30 m × 3,70 m) cu groapa având o adâncime de la conturare de ‒0,96 m şi umplutura constituită din mai multe depuneri. De locuinţă era probabil legată funcţional groapa de stâlp (cx. 94C). Gropile cx. 5B, cx. 8, cx. 70, cx. 72, cx. 73, cx. 88A, cx. 88E, cx. 90I, cx. 90L şi cx. 90O pot fi identificate, funcţional, cu gropi cu depuneri menajere. Ele aveau formă circulară sau ovală în plan, cu diametrele cuprinse între 0,80 m şi 1,24 m, cu pereţii drepţi sau uşor oblici, restrânse către bază, unele cu fundul alveolat (cx. 5B, cx. 90L) sau de formă tronconică mai largă la bază – în formă de „clopot” (cx. 8, cx. 72 şi cx. 73). Gropile cx. 88E şi cx. 90I au avut diametrele cuprinse între 0,50 m şi 0,60 m şi conţinând un inventar sărac.
În privinţa datării nivelului de locuire atribuit celei de-a doua epoci a fierului, aceasta s-a făcut pe baza ceramicii. Mai relevant, din punct de vedere cronologic, s-a dovedit a fi materialul descoperit în complexele cx. 72 şi cx. 73, de altfel, acestea au avut şi un inventar relativ mai bogat (pe lângă ceramică, în cx. 72 au fost găsite un fragment de râşniţă şi o cute fragmentară). În cx. 72, au apărut mai multe fragmente provenind de la o fructieră lucrată la roată, din pastă fină, de culoare gri-închis, aparţinând, după clasificarea lui I. H. Crişan, tipului V şi datată în secolele I a. Chr. – I p. Chr., iar în cx. 73 s-a descoperit un fragment de vas (oală) cu decorul realizat prin lustruire, având ca motiv „brăduţul”, formă care se datează, de asemenea, în secolele I a. Chr. – I p. Chr. Un picior fragmentar de fructieră a apărut în umplutura contextului cx. 88. El aparţine tot tipului V.

Locuirea din epoca romană este cea mai bine reprezentată în cadrul sitului de la Braneţ, cu 53 de complexe. Acestea reprezintă structuri specifice unei aşezări rurale (vicus), respectiv, locuinţe şi gropi. În cadrul aşezării romane au fost identificate clar trei structuri de locuire, două dintre ele reprezentând locuinţe de suprafaţă: cx. 10 şi cx. 96, şi o locuinţă adâncită, cx. 2. De asemenea, după dispunere, gropile de stâlpi cx. 40, cx. 42, cx. 43A şi cx. 44 pare a descrie şi ele traseul unei structuri de locuire, locuinţă de suprafaţă. Legate de structurile de locuire sunt 18 gropi de stâlpi: Legate de structurile de locuire sunt 18 gropi de stâlpi: cx. 14C, cx. 21, cx. 24, cx. 25, cx. 26, cx. 27, cx. 29, cx. 31, cx. 40, cx 42, cx. 43A, cx. 44 cx. 96A, cx. 96B, cx. 96C, cx. 96D, cx. 96E, cx. 99. Dintre acestea, cx. 21, cx. 24 (?), cx. 25, cx. 26, cx. 27, cx. 29 (?), cx. 31 şi cx. 99 descriu traseul locuinţei de suprafaţă denumită cx. 10, iar cx. 96A, cx. 96C, cx. 96D şi cx. 96E fac parte din locuinţa de suprafaţă cx. 96.
Ambele locuinţe aveau formă rectangulară şi nu depăşeau 16 mp, fiind, prin urmare, monocelulare. Pereţii lor erau din lut, cu acoperiş din materiale uşoare, în nivelul lor de dărâmătură nefiind identificate elemente care să indice prezenţa unui acoperiş din ţiglă. Această situaţie este întâlnită şi în alte aşezări rurale romane similare din Dacia Inferior, ca exemplu în acest sens putând fi citată aşezarea de la Locusteni, unde locuinţele de suprafaţă erau construite din lemn şi pământ, iar suprafaţa lor măsura între 10 şi 20 mp25.
Pe lângă locuinţe, în suprafaţa cercetată au fost identificate 32 de gropi (cx. 5A, cx. 06, cx. 14, cx. 14A, cx. 15, cx. 15A, cx. 16, cx. 28, cx. 28A, cx. 32, cx. 33, cx. 41, cx. 43, cx. 45, cx. 46, cx. 47, cx. 48, cx. 65, cx. 65A, cx. 71, cx. 73A, cx. 88C, cx. 88D, cx. 90C, cx. 90E, cx. 90N, cx. 91, cx. 91A, cx. 91B, cx. 91C, cx. 92, cx. 93). Cu excepţia gropilor, contextele cx. 15, cx. 32 şi cx. 91, celelalte pot fi identificate funcţional ca gropi de resturi menajere. Complexele cx. 15, cx. 39 şi cx. 91 au avut dimensiuni relativ mari, măsurând în lungime de circa 2,50 m, în lăţime 2,00 m ‒ 2,30 m şi în adâncime 0,30 m – 0,60 m de la conturare. Ele nu reprezintă nici structuri de locuire, deoarece nici în jurul, nici în interiorul lor nu au apărut stâlpi.
Ceramica este singurul material cu care s-a putut opera pentru datarea complexelor din epoca romană. Formele de vase descoperite permit datarea sigură a nivelului de locuire de la Braneţ în perioada stăpânirii romane a Daciei.

Locuirea din secolele III - IV a fost identificată tot pe baza descoperirilor ceramice. Dintre cele 38 de complexe, patru reprezintă locuinţe adâncite (cx. 75, cx. 88, cx. 89, cx. 90); 28 sunt gropi (cx. 01, cx. 03, cx. 04, cx. 05, cx. 09, cx. 12, cx. 17, cx. 18, cx. 19, cx. 34, cx. 56, cx. 57, cx. 60, cx. 62, cx. 67, cx. 68, cx. 70, cx. 77, cx. 84, cx. 85, cx. 87, cx. 88B, cx. 90F, cx. 90G, cx. 90H, cx. 94A, cx. 101, cx. 103); cinci gropi de stâlpi legate structural de locuinţe ( cx. 89A, cx. 89B, cx. 89C, cx. 89D, cx. 90D) şi o vatră de foc (cx. 90M) aflată în interiorul locuinţei cx. 90.
Locuinţele adâncite sunt de tipul celor frecvent întâlnite în aşezările rurale romane şi post-romane, respectiv, cu formă rectangulară, colţurile rotunjite, cu groapa în care erau amenajată având o adâncime de 0,40 m ‒ 0,60 m şi o suprafaţă de 12-16 mp. Doar în cazurile complexelor cx. 89 şi cx. 90 au fost sesizate prezenţa unor gropi de stâlp. În interiorul cx. 90 era prezentă şi o vatră.
Dintre gropile cercetate, interesant apare inventarul gropii cx. 19 (de formă circulară, adâncimea de la conturare –0,90 m, lungimea 2,08 m, lăţimea 1,70 m). El se compunea, pe lângă ceramică, din mai multe coarne de cerb tăiate, oase lungi de animale având urme de prelucrare, o piesă de os parţial prelucrată şi o cute de formă trapezoidală. Fragmente de corn de cerb cu urme de prelucrare au apărut şi în cx. 17 şi cx. 18, precum şi în locuinţa adâncită cx. 74. Toate aceste complexe se grupează în partea de est a terasei, respectiv, a suprafeţei cercetate. Materialele descoperite în cx. 19 indică, fără dubiu, prezenţa unui atelier de prelucrarea osului şi cornului în aşezarea de la Braneţ. Datarea complexului în secolele III-IV p. Chr. s-a făcut pe baza ceramicii. Un reper important oferă prezenţa în inventarul complexului a unei căţui fragmentare ornamentată cu alveole în jurul bazei. În privinţa datării tipului acesta de ceaşcă, se admite că el a apărut în secolul al III-lea, rămânând în uz până după mijlocul secolului al IV-lea p. Chr. Între materiale descoperite în inventarul complexului cx. 19 se numără şi o căţuie cu toartă plină (pe ambele părţi, toarta prezintă două adâncituri). Ea apare frecvent în complexe datate în a doua epocă a fierului, dar forma se întâlneşte şi în complexe datate în secolul al III-lea p. Chr. În acest sens, poate fi citată o piesă similară descoperită în bordeiul III de la Dulceanca, complex datat în secolul al III-lea p. Chr. Ceramica lucrată la roată aflată în inventarul complexului este din pastă de culoare gri-cimentoasă.
Prin urmare, în aşezarea din secolele III-IV de la Braneţ a funcţionat un atelier de prelucrare a osului şi cornului.

Locuirea din secolele IV – VI p. Chr. este slab reprezentată în zona cercetată, cu doar 10 complexe, respectiv: o locuinţă de suprafaţă (cx. 95), cinci gropi cu resturi menajere (cx. 49, cx. 64, cx. 74, cx. 83, cx. 95A), trei gropi de stâlpi legate de structura locuinţei de suprafaţă (cx. 95D, cx. 95E, cx. 95F) şi o vatră de foc (cx. 95B). În teren, complexele din secolele IV-VI p. Chr. par a se grupa în partea de sud-vest a sitului.

Din această perioară au fost descoperite 51 de complexe, reprezentând complexe specifice unui sat: locuinţe, anexe şi gropi cu resturi menajere. Locuinţele identificate sunt în număr de şase: cx. 51, cx. 79, cx. 80, cx. 81, cx. 86 şi cx. 97. Ele sunt de tip adâncit (bordeie), de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite, cu vatră (cx. 51A, cx. 79C, cx. 81A, cx. 86C) sau cuptor menajer (cx. 80B, cx. 97A), cu stâlpi dispuşi la jumătatea laturilor scurte, uneori şi cu un stâlp central. Instalaţiile de foc, cu excepţia cuptorului identificat în cx. 80, erau dispuse pe una din laturile locuinţei, relativ la jumătatea ei. Vetrele erau lipite de peretele locuinţei. Cele două cuptoare menajere identificate în locuinţele cx. 80 şi cx. 97 sunt de tipul săpat în pământ. Cuptorul menajer (cx. 80B) era amenajat către colţul de SV, fiind săpat în pământul crud. Cuptorul menajer (cx. 97A), amenajat pe latura de NV, era săpat în pământ şi avea şi o vatră în faţa gurii. Între complexele medievale au fost identificate două structuri, numite construcţii – anexe. Ambele aveau în interior o groapă de mici dimensiuni, iar în cazul cx. 50, în exterior, pe laturile scurte, era prezentă şi câte o groapă de stâlp. Gropile cu resturi menajere, în număr de 21 (cx. 01A, cx. 05C, cx. 07, cx. 14B, cx. 37, cx. 38, cx. 50A, cx. 53, cx. 54, cx. 58, cx. 66, cx. 67A, cx. 69, cx. 76A, cx. 78, cx. 81B, cx. 86A, cx. 86D, cx. 90A, cx. 90B, cx. 102), erau, de obicei, lipsite de material, conţinând multă cenuşă. Materialul arheologic este foarte variat. Nivelul a fost serios afectat de lucrările agricole.