Informaţiile arheologice şi istorico-documentare coroborate cu factorii de mediu şi factori de altă natură, susţin că teritoriul studiat a fost locuit din cele mai vechi timpuri.
Dezvoltarea aşezării a fost favorizată de amplasarea ei într-o poziţie geografică care i-a permis accesul la importante căi de comunicaţie. Odată cu transformarea Daciei în provincie romană drumului comercial ce urma malul drept al râului Olt, al cărui traseu străbătea şi localitatea Strejeşti, a fost amenajat de romani ca drum strategic şi militar pentru a asigura legătura între castrele situate pe graniţa răsăriteană a provinciei (limes alutanus). Cercetările arheologice efectuate de Muzeul judeţean Olt pe o porţiune de teren situată pe terasa dreaptă a Oltului, la vest de DN 64, au dus la descoperirea unei importante aşezări romane. Inventarul arheologic şi alte vestigii in situ indică o probabil villa rustica; pe de altă parte, coroborarea unor anumite categorii de descoperi cu măsurătorile din Tabula Peutingeriana (hartă a Imperiului Roman din sec III p.Hr) fac ipotetică localizarea castrului Rusidava la Strejeştii de Jos .
De-a lungul timpului, Ion Ciucă, pe atunci profesor la şcoala generală din Piatra Olt, a întreprins unele investigaţii de suprafaţă la Strejeştii de Jos, finalizat prin descoperirea mai multor antichităţi romane, subliniind în primul rând ceramica terra sigillata de import publicată de regretatul arheolog Gheorghe Popilian. Se evidenţiază preponderenţa sigilatelor din Gallia Orientală, mai rare în Dacia sud-carpatică, fără decor, ce indică forme diferite–Drag 27, Drag 33, Curle 15; pe fundul unui vas a fost identificat ştampila olarului BOVDILLIM, ceea ce aduce informaţii suplimentare la evaluarea frecvenţei unor ateliere şi meşteri olari din centrele galice.
Prof. Ion Ciucă mai semnalează descoperirea unui castru, prezentând forma şi dimensiunile acestuia, despre care spune că era prevăzut cu zid de incintă construit din cărămidă şi cu două şanţuri de apărare; printre descoperiri, preponderent ceramică romană şi dacică, se menţionează o cărămidă cu ştampila COH. Pe aceste temeiuri, s-a ajuns la concluzia că Rusidava, castru de pe limes-ul alutan, urmează să fie plasat la Strejeştii de Jos.
Rezultatele săpăturilor arheologice de la Strejeştii de Sus au dus la identificarea unui important centru arheologic roman din sec. II-III d.Chr şi au infirmat cele mai multe informaţii despre forma şi dimensiunile castrului, oferite cu atâta exactitate de prof. I. Ciucă. Decaparea unui pavaj din cărămidă de proporţii, ce atinge o suprafaţă de 80 mp, precum şi cantitatea apreciabilă de cărămizi romane folosită la construcţiile medievale şi moderne ar putea servi drept argument în favoarea plasării castrului roman Rusidava la Strejeşti. Lipsa materialului tegular cu ştampila unităţi militare care ar fi staţionat aici nu certifică, deocamdată, existenţa unei fortificaţii. Se poate să fie vorba de o villa rustica/conac rural, ce cuprindea locuinţa proprietarului şi anexele gospodăreşti, aflată în centrul unei proprietăţi agricole de mari dimensiuni. Pavajul descoperit la Strejeşti se poate să fi fost în faţa locuinţei stăpânului fermei. Destinaţia anexelor gospodăreşti era condiţionată de tipul principal de activitate pe care îl dezvolta ferma respectivă.
Pe de altă parte caracterul civil al aşezării este oarecum infirmat de cantitatea redusă de ceramică, de obicei abundentă în aşezări civile. Din inventarului ceramic, menţionăm că pe lângă ceramica de factură romană s-au descoperit şi fragmente ceramice geto-dacice, autohtone, lucrate la mână. Asocierea unor vestigii de tradiţie autohonă cu vestigii romane în acelaşi complex arheologic atestă persistenţa populaţiei dacice în timpul provinciei romane Dacia.

Propunere de clasare, categoria B, Aşezare romană, sec. II-III d. Hr., Sat Strejeştii de Jos, comuna Strejeşti