Biserica a fost ridicată în anul 1881 pe locul uneia mai vechi, de la începutul sec. XIX. De la vechea biserică provine a lui Hagi Matei Ţăcălie provine un discos de argint, de 16 cm diametru, păstrat în colecţia de obiecte ale lăcaşului: literă de 0,5 cm, săpată pe bordura din faţă a piesei: „Leca, Niaga, Jioiţa; 1807”.
Lăcaşul este relativ mare, având o suprafaţă clădită de 276 metri pătraţi. Construită din cărămidă şi mortar de var, biserica este învelită cu tablă de cupru. Plan de tip navă, cu altarul terminat în semicerc, iar în faţă cu un pridvor aproape pătrat, închis, mai mic în toate privinţele decât restul clădiri, având trei uşi în două canaturi, câte una pe fiecare din cele trei laturi ale sale şi două ferestre în partea din faţă.
Mai înainte, biserica avea două turle de lemn îmbrăcate pe dinafară în tablă de fier plumbuită. Turla cea mare, deschisă în interior, era tencuită şi zugrăvită, iar turla cea mică servea de clopotniţă. Cea din urmă a ars însă, în totalitate în anul 1985, fiind înlocuită cu una din ciment şi fier-beton.
În trecut, a adăpostit mai multe obiecte care proveneau de la Schitul Buliga, inclusiv clopotul şi câteva icoane.
De-a lungul timpului, bisericii i s-au făcut o serie de reparaţii, parţiale şi capitale, fără însă, a i se aduce o modificare structurală. Cea mai însemnată acţiune de acest gen s-a desfăşurat în anul 1914, sub păstorirea preoţilor Gehorghe Mieclescu şi Ştefan Teodorescu, când, cu cei 33.619 lei realizaţi din vânzarea terenului donat bisericii de Zinca Rădulescu, şi din alte contribuţii, s-au întreprins următoarele reparaţii: învelirea bisericii cu tablă de fier plumbuit, introducerea luminii electrice, pardosirea cu mozaic încrustat cu ornamentaţie; spălarea şi recondiţionarea picturii şi refacerea ornamentaţiilor; repoleitul tâmplei cu aur pe fond de argint; dotarea bisericii cu sfeşnice, strane şi iconostas de alamă, achiziţionarea a cinci vitralii mari cu care s-au dublat ferestrele din biserică; tot atunci s-a construit şi casa parohială.
În anul 1930 s-au făcut lucrări de subzidire în anumite puncte atinse de igrasie şi lucrări de protejare a tencuielilor la aproape tot corpul bisericii.
În anul 1934 s-a reparat altarul cu scândură de brad.
Între anii 1940-1941, în urma stricăciunilor provocate de cutremurul din 1940, biserica a fost legată cu fier în exterior, iar pictura a fost spălată şi recondiţionată.
În 1947 s-au rfăcut, din stejar sculptat, tronul arhieresc din altar şi stranele pentru credincioşi din naos şi pronaos, în număr de 34.
Reparaţii capitale s-au întreprins şi în anii 1966-1969, începând cu turlele şi acoperişul bisericii, îndreptându-se şi consolidându-se crucile de pe turle şi altar, au fost înlocuite jgheaburile, s-a recondiţionat învelitoarea, s-a văruit biserica, s-a procurat şi instalat paratrăsnetul.