|
Fortificaţie de refugiu
|
Epoca romană
(început de sec. II p. Chr.)
|
|
|
Fortificaţia este de plan eliptic (ovoid alungit), de 116 x 66 m (cu lungimea SV-NE), compus dintr-un val relativ masiv (în special spre sud, unde are 6 m lăţime şi 1,2 m înălţime) şi un şanţ la interiorul palisadei (lat de 3 m). Există două intrări vizibile, dar probabil cea originară este cea de pe mijlocul laturii de SSV (lată de 2,5 m), o a doua (probabil recentă, pentru a uşura circulaţia recentă) la colţul de SV. Suprafaţa fortificaţiei a fost cercetată în detaliu, inclusiv cu detectorul de metale, şi nu au fost găsite nici un fel de artefacte vechi. Este deci o fortificaţie de refugiu, probabil dacică, vorbind aici pe conjuncturi locale: fortul roman de la Voineşti se află la 550 m VSV, iar castrul de marş de pe Dealul Trandafir se află la 1,6 km NNE (în linie dreaptă), ambele fiind datate la începutul sec. II. Ar fi deci o fortificaţie dacică de campanie, care însă, probabil, nu a fost folosită (sau, oricum, nu au avut loc lupte pe sit).
|
|