Au fost identificate şi cercetate 74 de morminte de incineraţie. Pentru unele dintre ele, s-a constatat existenţa armelor în inventarul funerar, provenite atât din lumea romană, cât şi din lumea „barbară” nord-nord-vestică. Cu toate astea, armele aşezate în morminte pot avea diferite provenienţe - ca oricând in istorie, armele se procurau de peste tot şi ele nu dau etnicul celui care le întrebuinţează. Hotărâtoare, din punct de vedere etnic, rămâne ceramica necropolei, care este dacică şi are analogii în întreaga cultură materială dacică şi mai ales în cultura Lipiţa.

În LMI, ansamblul este listat ca fiind o necropolă specifică membrilor culturii Przeworsk. În urma analizării inventarului funerar, cercetătorii au stabilit că nu este cazul, această necropolă aparţinând comunităţii dacilor liberi, fiind legată de aşezarea acestora din apropiere.

Cuptoarele sunt de tip roman provincial, cu grătar, picior median pe care se sprijină grătarul şi guri lungi pentru foc. Camera semi-ovală în care se ardeau vasele are pereţii clădiţi din argilă. Acest tip de cuptor, cu diferite variante în construcţie, a fost descoperit în Dacia preromană, la dacii şi celţii din nord-vestul Daciei, în Dacia romană şi la carpii din Moldova.

Zona abordată în campania din 2018 prezintă un interes deosebit pentru studiul interacţiunii dintre culturile materiale ale dacilor liberi şi a vandalilor şi pentru rolul celor din urmă în dezvoltarea centrului ceramic de la Medieşu Aurit. De o importanţă deosebită sunt gropile rectangulare cu pereţi arşi, orientate N-S, care aparţin culturii Przeworsk şi sunt primele care apar după mai multe decenii de săpături sistematice în centrul de producţie ceramică. Două din aceste gropi rituale taie un atelier, deci sunt ulterioare funcţionării acesteia. Foarte probabil tot de cultura Przeworsk se poate lega complexul cu două gropi alungite paralele.