În cazul construcţiei de piatră au fost identificate amenajări, reamenajări şi reparaţii databile de la 157 până la sfârşitul stăpânirii romane. La poarta de nord a fost identificat chiar un mic sanctuar închinat zeiţei Nemesis, cu amenajările aferente. Materialul arheologic permite delimitarea cronologică a celor două faze. Este primul caz de cercetare de amfiteatru în care se poate folosi pentru datare şi determinare materialul arheologic (mai ales cel aparţinând de faza cu zid de piatră). Acesta este cel mai mare amfiteatru din provinciile dacice, arena măsurând 66,5 x 52 m.
Amfiteatrul, cu o arenă mare şi tribune înguste, avea o capacitate de aproximativ 6.000 de spectatori.

Rămăşiţele au fost conservate şi parţial reconstruite în anii 1990, iar în ultimii ani a fost adăugat un sector de tribune de lemn.