Pe teritoriul cetăţii Şcheia au fost surprinse urmele de viaţă a două categorii de populaţie, despărţite în timp de milenii. Astfel, atât în incintă, cît şi în exteriorul acesteia au fost interceptate urme sporadice, reprezentate de trei locuinţe şi o groapă aparţţinând culturii cucuteni.

Ceramica descoperită în timpul cercetărilor arheologice se datează la începutul secolului al XIV-lea, iar monedele dovedesc o continuitate până la începutul secolului al XV-lea.
Forma regulată a cetăţii, aparţine tipului de cetăţi de câmpie, unde largheţea terenului permitea aşa ceva. Laturile pe interior, redând un romb, au 36 metri, pe colţuri fiind câte un turn. Cel care avea suprafaţa cea mai mare, de cca. 43 metri, nr. II, avea laturi inegale. Zidurile erau sprijinite de contraforţi. Incinta beneficia de un pavaj realizat din mortar. Intrarea exista pe latura sudică, fără piloni de sprijin şi pod mobil. Din cauza operaţiunilor de demantelare realizate post 1400 în vremea lui Alexandru cel Bun.
După defrişarea iniţială a pădurii în apropiere s-au construit mai multe cuptoare pentru ars piatra de var, oarecum dispuse în linie dreaptă, de la est la vest.

Este prevăzută cu un şanţ de apărare pe partea accesului, dinspre desfăşurarea coamei dealului, dar şanţul, însă, nu a avut contraescarpă, iar valul nu a dispus de palisadă.