Diametrul iniţial al movilei a fost de aproximativ 25 m iar înălţimea acesteia, faţă de zona încomjurătoare, de 1,35–1,40 m, dar evoluţia pedologică şi intervenţiile umane ulterioare au înălţat şi ”lăţit” construcţia funerară. Pentru înălţarea tumulului, s-a utilizat o masă de sol antic (molisoluri de luncă), din vecinătate, asemănătoare cu cele din T.1/2011, slab diferenţiate, atât în stare umedă cât şi după uscare, astfel încât sunt foarte greu de definit eventualele etape de ridicare a construcţiei.
În ceea ce priveşte complexele, mormântul (M.1/2012) a fost descoperit aproximativ în centrul movilei (–1,65–1,95/2 m), într-o groapă ovală (1,65 x 0,95 m), săpată de la nivelul antic de călcare (molisol) al unei mici ridicături din luncă, până în stratul brun. La săpare, o parte din pământ a fost depusă în partea estică, ridicătură care a fost surprinsă în profilul nordic al Sectorului I/SE. Defunctul (Maturus) se afla depus în decubit dorsal, pe direcţia nord-sud, cu mâinile pe lângă corp, picioarele chircite: genunchii ridicaţi şi ”căzuţi” spre dreapta. Capul acestuia era aşezat pe un strat de ocru roşu, care se păstra discontinuu, denotând, împreună cu poziţia generală a scheletului, tradiţii de tip Yamnaya perpetuate, probabil, prin intermediul unor influenţe Mnogovalikovaya.

Acest mormânt nu prezenta un inventar propriu-zis. Deasupra gropii, doar la –0,15 m de la suprafaţa actuală, a fost descoperit un topor de luptă, din piatră şlefuită, care ar putea fi pus în legătură cu mormântul şi defunctul.