Urme vizibile la suprafaţă se văd doar pe laturile de nord şi vest, sub formă de patrulater, partea de sud fiind distrusă de Dunăre. Cercetările coordonate de I. Bogdan Cătăniciu (1971, 1978-1979) au scos la iveală un fort din lemn şi pământ, cu plan pătrat, de 350×390 m. Sistemul de fortificaţii este compus dintr-un vallum - zid de 8-20 m grosime şi 1-1,50 m înălţime, înconjurat de un şanţ de apărare de 5-15 m lăţime şi 1,50-1,90 m adâncime. Cronologia site-ului nu poate fi stabilită cu certitudine. În anii 1977-1978, I. Bogdan Cătăniciu a încercat să stabilească cronologia relativă dintre Vallumul Transalutanus şi fortificaţie prin secţionarea acestora, observând că traseul zidului este în continuarea meterezei fortului auxiliar de pe latura de est. În colţul de nord-est al fortului auxiliar, şanţul a fost săpat în spatele valului.

În timpul săpăturilor a fost găsită o ştampilă a legiunii XIII Gemina, ceea ce sugerează că aici a fost staţionat un detaşament al legiunii.