Tezaurul se compune din 34 de monede. Componenţa tezaurului este una normală, specifică acumulărilor monetare încheiate în primele decenii ale secolului al XVII-lea cu monedă maghiară şi poloneză. Ca emitenţi ai monedelor poloneze îi avem pe Sigismund I Stary, Ştefan Báthori (ca rege al Poloniei între 1575 – 1586), Sigismund al III-lea Vasa, iar ca emitenţi ai monedelor maghiare îi avem pe Matia Corvin, Maximilian al II-lea şi Rudolf al II-lea în postura de împăraţi ai Ungariei.
Cea mai mare parte a monedelor a fost acumulată în deceniile opt şi nouă ale secolului al XVI-lea, doar trei monede din componenţa acestui tezaur, emisiuni ale lui Sigismund Vasa, au fost bătute în anii 1600-1601. Deşi ascunderea sa nu poate fi concret legată de desfăşurarea unui eveniment anume, putem presupune că perioada tulbure din ultimii ani de domnie a lui Mihai Viteazu şi din anii următori ai morţii sale a dus la ascunderea unui număr mare de tezaure recuperate ulterior de către posesori.
Tezaurul de la Dragoslavele se înscrie în tipologia depozitelor monetare alcătuite din nominale mici şi medii de la sfârşitul domniei lui Mihai Viteazul, precum cele de la Cuza Vodă, jud Călăraşi, Izvoru, jud Argeş, Stăneşti, jud. Giurgiu, şi Giurgiu, jud. Giurgiu, toate încheiate cu monedă emisă în anii 1600-1601.
În această acumulare monetară, Matia Corvin este reprezentat de o singură monedă, lucru deloc atipic. Datorită titlului ridicat de argint din compoziţie, denarii emişi în timpul regelui maghiar au avut o circulaţie îndelungată, ei fiind întâlniţi în tezaure alături de monede poloneze, alte tipuri de denari maghiari şi monede otomane.
Cei 21 tripligroşi polonezi sunt emişi în monetăriile Cracovia (17 exemplare), Riga (2 exemplare), Lublin (1 exemplar), iar ca magistraţi monetari sau patroni ai monetăriilor întâlnim pe Ioan Chlebowicz, Ioan Dulsky, Valentin Iahus, Stanislaw Cikowski, Herman Rudiger, Herman Rytkier şi în cea mai mare parte pe Johann Firlej Lewarth.
În principiu, tezaurul de la Dragoslavele reprezintă o acumulare clasică specifică sfârşitului de secol al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea în care predomină moneda poloneză (tripligroşi) emisă în timpul lui Sigismund al III-lea Vasa, urmată de moneda maghiară la care se adaugă monede poloneze şi lituaniene mai vechi bătute înaintea consfinţirii Uniunii polono-lituaniene.