Fortificaţia are zidul gros de 1,15 m realizat în tehnica opus incertum, înconjurat de un zid simplu şi de un şanţ defensiv.

Două ştampile de ţiglă recuperate atestă detaşamentele Legiunii XI Claudia Pia Fidelis (LEG XI CPF) şi ale cohortei I Flavia Commagenorum (COH COM), ambele active în acea regiune în timpul domniei lui Traian.

O primă constatare a fost aceea că zidul bazinului, dar şi cel care mărginea în partea de sud şirul de trei încăperi identificat în S1 (el marchează totodată latura de nord a spaţiului de la est de bazin), au apărut imediat sub stratul vegetal. Zidul orientat nord-sud, care delimitează în partea de est spaţiul, se afla la o adâncimea mai mare faţă de celelalte două, fiind interceptat la circa 0,90 m de la nivelul actual de călcare. El pare a fi fost demantelat până aproape de nivelul fundaţiei. Structura fundaţiei era destul de solidă, fiind alcătuită din pietre (de carieră, şisturi) legate cu mortar.
O a doua constatare a fost făcută după demontarea martorului dintre S1 şi S2, carourilor 6-12, în 2014 şi 2015. Cu această ocazie, s-a observat că zidul orientat vest-est, care marchează latura sudică a şirul de trei încăperi şi închide în partea de nord mica încăpere (spaţiul) de la est de bazinul de apă caldă, este străpuns de un canal. El taie şi colţul nordic al zidului care marchează latura estică a micii încăperi, în punctul de îmbinare cu zidul orientat vest-est (fig.1).
Canalul avea pereţii laterali realizaţi din cărămizi dispuse pe cant, iar în deschidere măsură 0,40 m. El porneşte din cea de-a doua încăperea din şirul de trei (cea de la est de „camera cu hypocaust”) şi traversează oblic peretele sudic al acestei încăperi. Deocamdată, nu putem preciza funcţionalitatea sa.